De la lecțiile pe Zoom la teme pe tabletă, tot mai mulți copii petrec ore lungi în fața ecranelor. Bineînțeles, pe lângă orele pe care cei mici obișnuiesc să le petreacă zilnic pe telefon, laptop sau televizor. Acest salt spre învățământul la distanță a adus un fenomen tot mai frecvent în cabinetele medicilor: sindromul „ochilor obosiți” (sau digital eye strain). Nu este o boală gravă în sine, dar poate afecta confortul, somnul și capacitatea de concentrare a copilului, lucruri esențiale pentru învățare.
Ce este și cum se manifestă
Sindromul „ochilor obosiți” asociat utilizării digitale este un set de simptome care apar după perioade lungi de privit ecrane: ochi uscați sau iritați, vedere încețoșată, dureri de cap, greață, dificultatea de a focaliza la apropiere sau la distanță, senzație de arsură, senzație de nisip în ochi și chiar dureri de gât ori umeri, din cauza posturii greșite. La copii, aceste simptome pot fi mai greu de descris, se pot traduce prin iritabilitate, ochi frecați des, refuzul de a mai sta la teme sau scăderea performanței la ore.
De ce se întâmplă
- Clipitul redus. Când copiii privesc spre ecrane, clipesc mult mai rar, iar pelicula lacrimală se evaporă, ducând la ochi uscați
- Focalizare prelungită la apropiere. Mușchii oculari obosesc dacă sunt solicitați mult timp pentru a menține focalizarea la ecran
- Postură incorectă. Gâtul încordat sau pozițiile ciudate afectează tensiunea musculară și pot agrava dureri care par a veni „din spatele ochilor”, chiar și la copii
- Lumină și strălucire nepotrivită. Reflexiile de pe ecran și iluminatul slab obligă ochii să muncească mai mult.
Cât de frecvent apare sindromul ochilor obosiți la copii
Studiile făcute în anii recenți arată că proporții semnificative de copii raportează cel puțin un simptom de oboseală oculară după orele online. Unele lucrări vorbesc de aproape jumătate dintre copii afectați, în funcție de durata și modul în care sunt folosite dispozitivele. Asta nu înseamnă că toți riscă probleme permanente, dar este un semnal că trebuie luate măsuri simple și eficiente.
Ce pot face părinții și școala
- Regula 20-20-20: la fiecare 20 de minute privit la ecran, copilul privește un obiect aflat la 20 de picioare (≈6 metri) timp de 20 de secunde. E o regulă simplă și demonstrat utilă pentru relaxarea mușchilor oculari.
- Pauze regulate și activitate fizică: încurajați pauzele scurte (1–5 minute la fiecare 30–45 minute) în care copilul se ridică, întinde gâtul, mișcă umerii și clipește conștient. Plimbările scurte reduc și oboseala mentală.
- Așezarea corectă la birou: ecranul la nivelul ochilor sau puțin sub nivelul acestora, la o distanță de cel puțin o lungime de braț pentru tablete/telefoane și 40–75 cm pentru monitoare. Totodată, scaun cu susținere lombară și picioare sprijinite. O postură bună reduce tensiunea cervicală care amplifică disconfortul ocular.
- Lumina și contrastul: evitați lumina puternică, reduceți reflexiile, ajustați luminozitatea ecranului la un nivel plăcut ochilor, nu foarte strălucitor, și folosiți anti-reflex sau poziționare laterală față de ferestre.
- Clipitul și lacrimile artificiale: încurajați clipitul frecvent. Dacă apar simptome de uscăciune, lacrimile artificiale fără conservanți (care se găsesc la farmacie) pot ajuta, dar consultați mai întâi oftalmologul.
- Limitele de ecran pentru timpul liber: deși școala online cere timp la ecran, limitați timpul recreativ pe ecrane și favorizați activități fără ecran la finalul zilei.
Când să cereți părerea unui specialist
Mergeți la un consult oftalmologic dacă cel mic acuză vedere încețoșată persistentă, dureri de cap frecvente care apar odată cu cititul, vedere dublă, durere oculară severă, sensibilitate la lumină sau dacă simptomele nu cedează după corectarea poziției și introducerea pauzelor. Un consult poate detecta probleme de vedere precum prezbiopia la adolescenți, tulburări de acomodare sau insuficiență de convergență, care cer diferite intervenții, precum exerciții vizuale, ochelari cu lentile pentru astigmatism/dioptrii, filtre etc..
Sursă:
American Optometric Association
American Academy of Pediatrics
