Anestezia în intervențiile oftalmologice: ce trebuie să știi

O mulțime de afecțiuni oculare pot fi tratate cu succes în timp ce pacientul este treaz. De fapt, anestezia topică sau locală este de preferat, atunci când procedura permite, datorită faptului că prezintă mai puține efecte adverse și complicații decât una generală.

Medicii oftalmologi pot utiliza diferite tipuri de anestezie în funcție de procedura pe care urmează să o efectueze.

Anestezia oculară poate fi topică, locală, sau generală.

Cele mai frecvente proceduri în practica clinică curentă includ cataracta, glaucomul, dar și intervențiile chirurgicale vitreo-retiniene.

Toate aceste proceduri necesită o abordare anestezică.

Este foarte important să stați de vorbă cu medicul dumneavoastră înainte de procedură, să vă explice tipul anesteziei ales dar și complicațiile și efectele adverse care pot apărea ulterior.

Situații în care nu trebuie efectuată anestezia

Refuzul pacientului reprezintă o contraindicație absolută pentru utilizarea anesteziei în procedurile oftalmologice.

O altă situație în care anestezia trebuie evitată este reprezentată de un istoric de anafilaxie la anestezice. Cu toate acestea, medicul anestezist va sta de vorbă cu pacientul și va alege o alternativă sigură și eficientă, astfel încât procedura să poată fi efectuată. În cazuri rare însă, medicul va recomanda anularea intervenției.

Hipertermia malignă reprezintă o altă contraindicație pentru anestezia generală. Cu toate acestea, anestezistul poate alege agenți anestezici și se poate pregăti pentru eventuale complicații în cazul necesității unui anestezii generale.

În cazul chirurgiei vitreo-retiniene protoxidul de azot reprezintă o contraindicație absolută, deoarece poate duce la orbire. 

Totodată, infecțiile oculare sau o lungime axială mare a globului ocular pot reprezenta contraindicații relative pentru anumite planuri de anestezie.

Anestezia oculară topică

Metoda topică este folosită în chirurgia ochiului de mai bine de un secol. Este cel mai utilizat tip de anestezie oftalmologică, cel mai bine tolerat și cu cele mai puține efecte adverse.

Este utilizată, de regulă, în timpul procedurilor chirurgicale pentru cataractă sau glaucom. Este, totodată, alegerea ideală pentru procedurile care nu necesită akinezia globului ocular. De exemplu, pentru intervenția chirurgicală de corectare a vederii cu laser.

Anestezia topică se face cu ajutorul picăturilor, gelurilor sau unguentelor, administrându-se cu ușurință pe suprafața ochiului.

Avantajele acestei tehnici constau în faptul că nu modifică vederea, nu sunt folosite ace și nu necesită sedare. Dezavantajul este însă că nu oferă akinezie, ochiul fiind în mișcare voluntară.

De regulă, metoda topică nu este urmată de efecte adverse. Uneori, pacienții raportează însă un mic disconfort.

Cu toate acestea, pacientul trebuie să ia în calcul că există și efecte adverse care pot apărea precum vederea încețoșată, lăcrimare excesivă a ochilor, sensibilitatea crescută la lumină (fotofobie), roșeață sau iritație oculară dar și durere pulsatilă sau usturime.

Ținând cont de faptul că picăturile sau unguentele aplicate sunt absorbite prin intermediul mucoasei, cavitatea nazală și sinusurile pot fi afectate.

Din fericire, efectele adverse în cazul anesteziei topice apar extrem de rar.

Cu toate acestea, pacientele însărcinate sau care alăptează trebuie să anunțe medicul înainte de administrarea picăturilor. Unele dintre acestea sunt contraindicate în astfel de situații.

Anestezia oculară locală

Anestezia locală este puțin mai plăcută pentru pacient decât cea topică. Aceasta este efectuată prin injecții transconjunctivale sau percutanate.

Medicul poate hotărî, însă, necesitatea unei astfel de anestezii deoarece asigură nu doar anestezierea oculară, dar și akinezia globului.

Anestezia locală este folosită deseori pentru procedurile de cataractă, glaucom, strabism, iridectomie sau keratoplastie. De asemenea, medicul oftalmolog va alege anestezia locală și în cazul intervenției chirurgicale pentru dezlipire de retină.

Cooperarea pacientului în cazul unei astfel de anestezii este esențială. Pacientul trebuie să urmeze cu exactitate instrucțiunile medicului și să mențină o poziție de privire dreaptă pentru a proteja nervul optic și artera oftalmică în timpul injectării.

Din nefericire, complicațiile și efectele adverse ale acestei anestezii sunt mai serioase decât în cazul anesteziei topice. Printre principalele complicații care pot apărea se numără hemoragia, penetrarea sau perforarea globului ocular, deteriorarea nervului optic, traumatismele la nivelul nervului optic dar și alergiile.

Anestezia generală

Anestezia generală este cea mai complexă dar și cea mai periculoasă dintre toate tipurile de anestezie în cadrul unei proceduri oftalmologice. Deși este o alegere destul de rară, decizia de a efectua o  anestezie generală se bazează atât pe factorii prezentați de fiecare pacient în parte cât și pe procedura care urmează să fie făcută. De exemplu, chirurgia vitreo-retiniană este una dintre cele mai comune proceduri efectuate sub anestezie generală.

Medicul anestezist va vorbi cu pacientul și îi va explica toate efectele adverse care pot apărea în timpul anesteziei, cât și ulterior.

Este important de știut că anestezia generală va reprezenta o alegere doar în momentul în care este absolut necesară.

Referințe:

National Library of Medicine