Apneea și glaucomul – legătura găsită de cercetători

Apneea de somn și glaucomul sunt două afecțiuni medicale care, la prima vedere, par a fi fără legătură. Cu toate acestea, cercetările recente au evidențiat o posibilă legătură între aceste două afecțiuni, sugerând că persoanele cu apnee de somn pot fi expuse unui risc crescut de a dezvolta glaucom.

Ce este apneea de somn?

Apneea de somn este o tulburare comună a somnului, caracterizată prin întreruperi repetate ale respirației în timpul somnului. Aceste întreruperi pot dura câteva secunde și pot apărea de mai multe ori pe parcursul nopții. Cel mai comun tip este apneea obstructivă de somn, care apare atunci când mușchii gâtului se relaxează excesiv, blocând căile respiratorii. Aceasta duce la scăderea nivelului de oxigen în sânge, ceea ce determină creierul să trezească temporar persoana pentru a relua respirația normală. Drept urmare, persoanele cu această problemă experimentează adesea o calitate slabă a somnului, somnolență excesivă în timpul zilei și alte probleme de sănătate asociate.

Apneea de somn nu este doar o tulburare de somn; aceasta a fost asociată cu mai multe afecțiuni grave de sănătate, inclusiv hipertensiune arterială, boli cardiovasculare și diabet. Scăderile repetate ale nivelului de oxigen și trezirile frecvente pot pune o presiune semnificativă asupra sistemului cardiovascular și a altor funcții ale corpului.

Ce este glaucomul?

Glaucomul este un grup de afecțiuni oculare care afectează nervul optic, adesea din cauza unei presiuni anormal de ridicate în ochi (presiunea intraoculară). Nervul optic este esențial pentru vedere, deoarece transmite informațiile vizuale de la ochi la creier. Dacă nu este tratat, glaucomul poate duce la pierderea ireversibilă a vederii și este una dintre principalele cauze de orbire la nivel mondial.

Conexiunea dintre apneea de somn și glaucom

Studiile recente au sugerat o posibilă legătură între apneea de somn și glaucom, cu dovezi care indică faptul că persoanele cu această problemă sunt expuse unui risc mai mare de a dezvolta glaucom. Mecanismele exacte care stau la baza acestei conexiuni sunt încă în curs de explorare, dar au fost deja emise câteva teorii.

1. Hipoxia intermitentă: Una dintre caracteristicile principale ale apneei de somn este hipoxia intermitentă, în care nivelurile de oxigen din sânge scad repetat în timpul nopții. Acest lucru poate duce la stres oxidativ și inflamație, care pot afecta nervul optic. Nervul optic este deosebit de sensibil la schimbările nivelului de oxigen, iar episoadele repetate de hipoxie asociate cu apneea de somn ar putea contribui la dezvoltarea sau agravarea glaucomului.
2. Presiunea intraoculară crescută: Unele studii au constatat că persoanele cu apnee de somn pot experimenta fluctuații ale presiunii intraoculare în timpul somnului. Aceste fluctuații ar putea fi cauzate de schimbări ale fluxului sanguin sau de presiunea crescută în piept în timpul episoadelor de apnee. În timp, aceste fluctuații pot contribui la dezvoltarea glaucomului, în special la cei care sunt deja expuși riscului.
3. Auto-reglarea deficitară a fluxului sanguin: Nervul optic se bazează pe un aport sanguin constant pentru a funcționa corect. La persoanele cu această afecțiune, capacitatea vaselor de sânge de a regla fluxul sanguin către nervul optic poate fi afectată. Această auto-reglare deficitară poate duce la perioade de flux sanguin insuficient, contribuind la deteriorarea nervului optic și la glaucom.
4. Efectele sistemice ale apneei de somn: Afecțiunea este asociată cu diverse efecte sistemice, inclusiv hipertensiunea arterială și inflamația. Acești factori pot contribui indirect la dezvoltarea glaucomului, afectând sănătatea vaselor de sânge care alimentează ochiul, precum și prin creșterea presiunii generale asupra sistemului cardiovascular al corpului.

Diagnosticare și gestionare

Având în vedere posibila legătură între cele două afecțuni, este important ca medicii să ia în considerare posibilitatea coexistenței acestor afecțiuni atunci când evaluează pacienții. Pentru persoanele diagnosticate cu apnee de somn, în special cele cu cazuri severe sau netratate, este recomandabilă efectuarea regulată a unor examinări oculare pentru monitorizarea semnelor de glaucom. În mod similar, pacienții diagnosticați cu glaucom ar trebui să fie evaluați pentru simptome de apnee de somn, în special dacă experimentează somnolență excesivă în timpul zilei, sforăit sau alte simptome asociate.

Concluzie

Persoanele cu apnee de somn ar trebui să fie conștiente de riscul potențial crescut de glaucom, iar cei cu glaucom ar trebui să ia în considerare posibilitatea că ar putea suferi de apnee de somn. Detectarea precoce, monitorizarea regulată și tratamentul adecvat sunt esențiale pentru gestionarea ambelor afecțiuni și pentru păstrarea sănătății generale și a vederii.