Paralizia facială Bell. Cum e afectată vederea

Paralizia facială Bell este o afecțiune care afectează mușchii feței, provocând slăbiciune temporară sau paralizie pe o parte a feței. Numită după anatomistul scoțian Charles Bell, care a descris-o pentru prima dată în 1821, Paralizia lui Bell poate fi o experiență înspăimântătoare pentru cei care o dezvoltă. 

Deși poate fi alarmantă, mai ales din cauza debutului său brusc, este important să înțelegem că Paralizia Bell este de obicei temporară și rareori duce la complicații pe termen lung.

Simptomele paraliziei Bell

Simptomul caracteristic paraliziei Bell este apariția bruscă a slăbiciunii sau paraliziei pe o parte a feței. Această slăbiciune poate varia ca severitate, plecând de la slăbiciune musculară ușoară până la paralizie completă. 

Alte simptome pot include:

• Dificultate în închiderea unui ochi sau lăcrimare excesivă a acestuia
• ”Căderea” colțului gurii
• Incapacitatea de a controla expresiile faciale
• Dificultate în a zâmbi 
• Gust alterat
• Hipersensibilitate la sunete la urechea de pe partea afectată

Aceste simptome apar brusc și își ating severitatea maximă, de obicei, în 48 – 72 de ore de la debut.

Cauzele paraliziei Bell

Cauza exactă a paraliziei Bell nu este pe deplin înțeleasă, dar se crede că este legată de inflamația sau compresia nervului facial, care controlează mușchii de pe o parte a feței. Mai mulți factori pot contribui la aceasta, inclusiv infecțiile virale, tulburările autoimune și factorii de mediu. Virușii asociați cu paralizia Bell includ virusul herpes simplex și virusul varicelo-zosterian.

Deși oricine poate dezvolta paralizia Bell, anumiți factori pot crește riscul, inclusiv:

• Infecții virale: Persoanele cu o infecție virală recentă, cum ar fi gripa sau o infecție respiratorie, pot fi mai susceptibile.
• Diabet: Persoanele cu diabet au un risc mai mare de a dezvolta paralizia Bell.
• Sarcina: Femeile însărcinate, în special în timpul celui de-al treilea trimestru sau imediat după naștere, pot fi mai predispuse la dezvoltarea paraliziei Bell.
• Antecedente familiale: poate exista o predispoziție genetică la Paralizia Bell, deoarece, uneori, aceasta apare la rudele de gradul 1.

Diagnostic și tratament

Diagnosticarea paraliziei Bell implică, de obicei, o examinare fizică a feței și o revizuire a simptomelor. În unele cazuri, doctorul poate recomanda teste suplimentare, cum ar fi analize de sânge, examene imagistice (cum ar fi RMN sau CT) sau alte teste pentru a exclude diferite posibile cauze ale paraliziei faciale.

Tratamentul pentru paralizia Bell se concentrează adesea pe ameliorarea simptomelor și pe promovarea recuperării. Opțiunile comune de tratament pot include:

• Corticosteroizi: Aceștia sunt adesea prescriși pentru a reduce inflamația și edemul la nivelul nervului facial, ceea ce poate ajuta la accelerarea recuperării.
• Medicamente antivirale: Dacă se suspectează că o infecție virală este cauza, pot fi prescrise medicamente antivirale pentru a ajuta la recuperare.
• Îngrijirea ochilor: Protejarea ochiului afectat de uscăciune și răni este esențială, deoarece incapacitatea de a închide complet ochiul poate duce la uscăciune, iritare și leziuni potențiale ale corneei. Picăturile pentru ochi sau unguentele pot fi recomandate pentru a menține ochiul hidratat și pentru a preveni complicațiile.
• Exerciții faciale: Exercițiile de kinetoterapie care vizează întărirea mușchilor faciali și îmbunătățirea coordonării pot fi benefice în unele cazuri.
• Opțiuni chirurgicale: În cazuri rare în care paralizia Bell nu se îmbunătățește cu tratament, pot fi luate în considerare intervențiile chirurgicale, cum ar fi decompresia nervului facial sau grefarea nervului.

Prognostic și recuperare

Prognosticul pentru persoanele cu Paralizia Bell este în general bun, majoritatea observând o îmbunătățire semnificativă în decurs de câteva săptămâni sau luni. Majoritatea cazurilor se rezolvă complet, deși unele persoane pot continua să experimenteze simptome ușoare, cum ar fi slăbiciune sau asimetrie a feței.

În cazuri rare, Paralizia Bell poate poate duce la complicații pe termen lung, cum ar fi slăbiciune a mușchilor faciali, contracturi musculare sau sincinezie (mișcare involuntară a mușchilor faciali). Cu toate acestea, cu un tratament adecvat, aceste complicații pot fi adesea reduse la minimum.

Legătura dintre paralizia lui Bell și sănătatea ochilor

Al șaptelea nerv cranian, cunoscut și sub numele de nervul facial, joacă un rol vital în controlul expresiilor faciale, inclusiv a mușchilor din jurul ochiului. Când Paralizia Bell apare, inflamația sau compresia acestui nerv îi perturbă funcția, ducând la slăbiciune facială sau paralizie pe o parte a feței. Această slăbiciune afectează mușchii responsabili de închiderea ochiului, ducând la mai multe probleme oculare:

• Clipire incompletă: incapacitatea de a închide complet ochiul afectat poate duce la o lubrifiere inadecvată, provocând uscăciune, iritație și disconfort. Clipirea corectă este esențială pentru răspândirea lacrimilor pe suprafața ochiului, menținerea umidității și protejarea împotriva particulelor străine și a infecțiilor.
• Expunerea corneei: Cu închiderea incompletă a pleoapelor, corneea – stratul exterior transparent al ochiului – poate deveni expusă. Expunerea prelungită poate duce la abraziuni corneene, ulcere și alte complicații, punând în pericol vederea și sănătatea oculară.
• Scăderea producției de lacrimi: Paralizia lui Bell poate, de asemenea, perturba producția de lacrimi, ceea ce duce la reducerea secreției lacrimale. Lacrimile sunt esențiale pentru lubrifierea și hidratarea suprafeței ochiului și protejarea împotriva infecțiilor. Producția insuficientă de lacrimi poate duce la sindromul ochilor uscați, provocând disconfort, vedere încețoșată și leziuni ale corneei.

Gestionarea complicațiilor oculare în paralizia facială Bell

Managementul eficient al complicațiilor oculare în paralizia Bell implică o combinație de măsuri preventive și intervenții menite să protejeze sănătatea oculară. Unele strategii cheie includ:

• Lacrimi artificiale: picăturile pentru ochi sau unguentele lubrifiante pot ajuta la atenuarea uscăciunii și pot oferi o ameliorare temporară a disconfortului. Utilizarea regulată a lacrimilor artificiale, în special în timpul zilei și înainte de culcare, poate ajuta la menținerea umidității și la protejarea corneei.
• Protecția ochilor: purtarea ochelarilor de protecție poate proteja ochii de diferiți factori iritanți, precum praf sau vânt. Aceste dispozitive ajută la reducerea expunerii și la minimizarea riscului de deteriorare a corneei, în special în timpul activităților în aer liber sau în condiții de vânt.
• ”Bandajarea” ochiului: În cazurile de slăbiciune severă a pleoapelor sau incapacitatea de a închide ochiul, bandajarea ochiului afectat în timpul somnului poate ajuta la menținerea umidității și la prevenirea expunerii corneei. Plasturii pentru ochi trebuie aplicați cu atenție pentru a evita presiunea asupra ochiului și trebuie îndepărtați la trezire pentru a permite lubrifierea naturală.
• Produse fără conservanți: atunci când alegeți picăturile pentru ochi sau unguentele lubrifiante, optați pentru formule fără conservanți pentru a minimiza riscul de iritație și reacții alergice. Conservanții folosiți în unele picături pentru ochi pot provoca disconfort suplimentar și pot fi contraindicați persoanelor cu ochi sensibili.
• Examinări oculare regulate: examinările oculare de rutină sunt esențiale pentru monitorizarea sănătății oculare și pentru detectarea oricăror semne de afectare a corneei sau alte complicații. Un medic specialist poate evalua calitatea filmului lacrimal, sănătatea corneei și sănătatea generală a ochilor, oferind recomandări personalizate pentru un management optim.

Concluzie

Paralizia Bell poate veni cu provocări semnificative pentru sănătatea ochilor.. Persoanele diagnosticate cu Paralizia Bell ar trebui să fie vigilente în ceea ce privește menținerea unor practici adecvate de îngrijire a ochilor și să ceară ajutor în timp util pentru orice simptome sau complicații legate de ochi. 

Prin implementarea măsurilor preventive și colaborarea cu profesioniștii în îngrijirea ochilor, persoanele cu paralizia Bell pot minimiza impactul asupra vederii și își pot păstra sănătatea oculară generală. 

Dacă prezentați simptome ale paraliziei Bell, inclusiv probleme legate de ochi, medicii noștri vă așteaptă pentru evaluare dar și pentru un tratament adecvat.