Sindromul Sjogren: cum afecteză vederea

Sindromul Sjogren este o boală autoimună care afectează întregul organism. Cu toate acestea, cele mai comune simptome sunt ochii uscați și gura uscată (xerostomie).

Din păcate, acestea sunt poate cele mai ușoare simptome ale sindromului Sjogren. Deoarece acesta provoacă și alte probleme precum oboseală puternică, durere cronică, probleme severe ale organelor interne, neuropatie sau chiar limfom.

Numele bolii vine de la Henrik Sjögren, un medic oftalmolog suedez care a descris prima afecțiune de acest gen.

Ținând cont că este o boală sistemică, simptomele pot rămâne constante sau se pot agrava odată cu trecerea timpului. Motiv pentru care, în timp ce unii pacienți se confruntă doar cu un ușor disconfort, alții suferă din cauza unor simptome grave, greu de îndurat.

O diagnosticare precoce și un tratament corect sunt vitale pentru a preveni complicațiile și pentru a îmbunătăți calitatea vieții pacientului.

Boala afectează de 10 ori mai multe femei decât bărbați. Deși majoritatea dintre acestea sunt diagnosticate la o vârstă mijlocie, sau după menopauză, sindromul Sjogren poate afecta persoanele la orice vârstă, inclusiv copiii.

Este bine de știut că mai bine de jumătate dintre pacienții cu sindromul Sjogren suferă și de o altă boală autoimună, precum artrita reumatoidă sau lupus.

Simptome

În timp ce unii pacienți se confruntă doar cu ochi uscați și xerostomie (gură uscată), alții pot resimți o oboseală puternică sau durere cronică. Sindromul poate duce și la disfuncții ale anumitor organe precum sistemul gastrointestinal, rinichii, vasele de sânge, plămânii, ficatul, pancreasul sau sistemul nervos central. De asemenea, pacienții care suferă de această afecțiune au șanse mult mai mari de a dezvolta limfom.

Alte simptome întâlnite în rândul pacienților sunt buzele, gâtul, sau pielea uscate, modificarea gustului sau a mirosului, uscăciunea mucoasei nasului, noduli inflamați, iritația pielii sau sensibilitate la razele ultraviolete, tuse uscată, cefalee, dificultăți de concentrare, senzația de arsură în piept sau amorțeală și furnicături în diferite părți ale corpului.

Diagnosticare

Ținând cont de faptul că foarte mulți pacienți care suferă de sindromul Sjogren mai au și alte boli autoimune, afecțiunea este uneori dificil de diagnosticat. 

În cazul în care suferiți de ochi uscați sau gură uscată pentru o perioadă mai lungă de timp, medicul ar putea folosi următoarele metode pentru a confirma diagnosticul:

• analizele de sânge care detectează anticorpi specifici în sânge
• biopsie, care poate fi recoltată din țesutul glandei salivare sau din interiorul buzei. Aceasta este examinată la un laborator pentru a confirma semnele de inflamație
• examenul oftalmologic în timpul căruia medicul oftalmolog va măsura producția de lacrimi. De asemenea acesta va examina corneea, partea limpede a ochiului, pentru a observa dacă este sau nu uscată.  Mai mult decât atât, medicul oftalmolog poate folosi un colorant cu ajutorul căruia va colora lacrimile și va putea vedea, cu ajutorul unui microscop, cât de repede se usucă. Medicul dumneavoastră poate examina și glandele minuscule din pleoape, numite glande mebomiene, care au menirea de a produce un ulei care nu lasă lacrimile să se evapore rapid. În cazul în care aceste glande sunt umflate sau blocate, este posibil ca lacrimile dumneavoastră să nu aibă cantitatea sau calitatea potrivită de ulei.
• teste imagistice care măsoară cantitatea de salivă produsă de pacient, utilizând raze X ce pot detecta produsul colorat injectat în glandele salivare. De asemenea, există și modalitatea de a urmări în cât timp ajunge un izotop radioactiv de la punctul de injectare în venă la glandele salivare
• istoricul medical. În cazul în care suferiți deja de o boală autoimună și aveți ochi uscați și gura uscată, medicul poate stabili că ați dezvoltat sindromul Sjogren secundar

Sindromul Sjogren și efectele asupra ochilor

Boala în sine nu afectează ochii, ci produce doar uscăciunea acestora. Problemele care vin ulterior se datorează tocmai acestei uscăciuni puternice. Printre acestea amintim vedere încețoșată, senzația de arsură a ochilor, senzația de corp străin în ochi, mâncărime, sensibilitate crescută la lumină, disconfort la purtarea lentilelor de contact sau blefarita, care este o inflamație a marginilor pleoapei.

Tratament

Este extrem de important ca uscăciunea ochilor cauzată de sindromul Sjogren să fie tratată. În caz contrar, ochii vor fi iritați și vor produce un disconfort accentuat. În cazuri rare, pot apărea infecțiile sau cicatricile, care pot duce la pierderea parțială a vederii.

În primul rând, medicul vă va recomanda picături sau unguente pentru lubrifierea mucoasei oculare.

În cazul în care boala este mai avansată, pot fi prescrise medicamente care să trateze boala autoimună și să amelioreze simptomele.

Puteți face însă și dumneavoastră câteva lucruri care vă vor fi de un real ajutor:

• beți multă apă
• folosiți picăturile sau unguentele exact așa cum vi le-a recomandat medicul oftalmolog
• utilizați un umidificator în casă în cazul în care aerul este uscat
• țineți legătura cu medicul oftalmolog și spuneți-i toate simptomele care vă deranjează și toate medicamentele pe care le folosiți, deoarece și acestea pot cauza uscăciunea ochiului

Surse:

Sjogrens.org

Rheumatology.org

American Academy of Ophthalmology