Tarsorafia: procedură, indicații și recuperare

Tarsorafia, cunoscută și sub denumirea de blefarorafia, este o procedură chirurgicală oftalmologică ce implică coaserea parțială sau completă a pleoapelor pentru a proteja suprafața oculară, în special corneea. Această intervenție este utilizată în diverse afecțiuni oculare, având ca scop principal prevenirea expunerii corneene și promovarea vindecării.

Ce este tarsorafia?

Tarsorafia presupune unirea temporară sau permanentă a pleoapelor pentru a reduce deschiderea ochiului și, implicit, expunerea corneei la mediul extern. Astfel, se reduce evaporarea lacrimilor, se protejează ochiul de factori iritanți și se creează un mediu favorabil regenerării tisulare.

Pentru ce se face tarsorafia? Indicații clinice

Principala indicație pentru tarsorafie este protecția corneei în fața riscului de leziuni, mai ales în situațiile în care ochiul nu se închide complet în mod natural. Aceasta este frecventă în cazuri precum:

• Paralizia nervului facial (VII cranian), întâlnită în sindromul Bell, accidente vasculare cerebrale, tumori cerebrale sau traumatisme. Incapacitatea de a clipi corect duce la uscarea ochiului și expunerea corneei.
• Lagoftalmia – incapacitatea de a închide complet pleoapele, o condiție ce poate apărea postchirurgical, congenital sau în urma complicațiilor tiroidiene (ex. boala Basedow-Graves).
• Sindromul de ochi uscat sever – unde producția de lacrimi este afectată, iar lubrifierea corneei devine insuficientă pentru protecția zilnică.
• Afecțiuni neurologice sau musculare degenerative care afectează funcția normală a pleoapelor.
• Leziuni corneene recurente sau ulcere refractare – când tratamentele clasice (medicamentoase sau cu lentile terapeutice) nu dau rezultatele dorite, tarsorafia oferă o barieră mecanică eficientă.
• Postoperator, în special după intervenții de grefă de cornee, transplant de membrană amniotică sau chirurgii de reconstrucție palpebrală, când este esențială protejarea ochiului în faza acută de vindecare.

În toate aceste cazuri, scopul este salvarea vederii și prevenirea complicațiilor ireversibile care pot apărea ca urmare a expunerii prelungite a corneei, precum cicatrizarea sau perforația.

Tipuri de tarsorafie

Există două tipuri principale de tarsorafie:

1. Tarsorafia temporară: Utilizată pentru protecția pe termen scurt a corneei. Aceasta poate fi realizată prin suturi care pot fi îndepărtate ulterior sau prin utilizarea de adezivi speciali. 
2. Tarsorafia permanentă: Indicat în cazurile în care protecția pe termen lung a corneei este necesară. Aceasta implică unirea definitivă a pleoapelor în zona laterală, lăsând o deschidere centrală pentru vedere. 

Procedura chirurgicală

Procedura de tarsorafie se realizează sub anestezie locală sau generală, în funcție de complexitatea cazului și de preferințele pacientului. În cazul tarsorafiei temporare, se utilizează suturi neabsorbabile sau adezivi pentru a menține pleoapele unite pentru o perioadă determinată. Pentru tarsorafia permanentă, se îndepărtează o porțiune mică de țesut de la marginile pleoapelor, iar acestea sunt apoi suturate împreună pentru a permite o aderență permanentă.

Complicații posibile

Deși tarsorafia este considerată o procedură sigură, pot apărea unele complicații, cum ar fi:

• Inflamație sau infecție: La locul suturii poate apărea inflamație sau, rar, infecție. 
• Trichiazis: Creșterea anormală a genelor către interiorul ochiului, cauzând iritație. 
• Deschiderea prematură a suturii: În cazul tarsorafiei temporare, suturile pot ceda înainte de termenul stabilit. 
• Cicatrizare excesivă: În cazuri rare, poate apărea o cicatrizare excesivă la nivelul pleoapelor. 

Recuperare și îngrijire postoperatorie

După procedura de tarsorafie, este esențială o igienă oculară riguroasă pentru a preveni infecțiile. Pacienții trebuie să evite frecarea ochilor și să urmeze tratamentul prescris de medic, care poate include picături oftalmice sau unguente antibiotice. În cazul tarsorafiei temporare, suturile vor fi îndepărtate după perioada stabilită de medic, în timp ce tarsorafia permanentă necesită monitorizare periodică pentru a evalua starea ochiului și a pleoapelor.

Concluzie

Tarsorafia este o procedură chirurgicală valoroasă în arsenalul oftalmologic, oferind protecție corneei în diverse afecțiuni care implică expunerea oculară. Prin închiderea parțială sau completă a pleoapelor, se reduce riscul de leziuni corneene și se promovează vindecarea. Deși pot exista complicații, acestea sunt rare și, în general, ușor de gestionat. Consultarea cu un specialist oftalmolog este esențială pentru a determina indicația și tipul adecvat de tarsorafie pentru fiecare pacient.

Surse:
Cleveland Clinic: Tarsorrhaphy: Definition, Procedure, Benefits & Recovery
EyeWiki: Tarsorrhaphy 
PubMed: Tarsorrhaphy: clinical experience from a cornea practice