Tensiunea oculară mare? Care sunt valorile normale

Tensiunea oculară este denumirea pentru presiunea din interiorul globului ocular. Adesea poți simți această “tensiune în ochi” cu precădere în perioadele stresante caracterizate de oboseală oculară. Nu există o legătură între tensiunea arterială și tensiunea oculară, iar cele două nu ar trebui confundate. 

Tensiunea oculară se măsoară cu ajutorul unui aparat numit tonometru de aplanație. Evaluarea ei se face în milimetri coloană de mercur. Tensiunea oculară normală se încadrează între 10 și 21 mmHg, cu un maxim dimineața și un minim către seară.

Ce determină tensiunea oculară?

Globul ocular este împărțit în două. Tot ce este în fața cristalinului, inclusiv lentila cristaliniană, reprezintă polul anterior. De partea cealaltă, tot ce se află dincolo de cristalin este polul posterior. 

În polul anterior, mai exact în camera posterioară a ochiului se formează umorul apos care circulă spre camera anterioară ca mai apoi să se verse în unchiul dintre iris și cornee. Umorul apos este responsabil de variația presiunii oculare. 

Formarea și eliminarea umorului apos influențează variațiile presiunii asupra pereților. Când presiunea este mare și pe o durată lungă de timp, fibrele nervului optic se pot distruge iremediabil. Presiunea la nivelul retinei, în locul de unde iese nervul optic poate produce glaucomul. 

Ce provoacă o tensiune oculară mare

Factorii care cauzează ori sunt asociați cu hipertensiunea oculară ridicată coincid cu cei care cauzează glaucomul. Aceștia pot fi:

• Producție apoasă excesivă. Apa, sau umoarea apoasă, este un lichid care este produs în ochi de corpul ciliar, o structură situată în spatele irisului. Umorul apos curge prin pupilă și umple camera anterioară a ochiului, care este spațiul dintre iris și cornee. Dacă corpul ciliar produce prea multă apă, presiunea în ochi crește, provocând hipertensiune oculară.
• Drenarea apoasă necorespunzătoare. Dacă lichidul se scurge prea lent din ochi, perturbând balanța normală de producție și drenând lichidul limpede al ochiului, acest lucru va cauza și o presiune oculară mare.
• Anumite medicamente pot avea ca efect secundar creșterea tensiunii intraoculare. A fost demonstrat că medicamentele steroidiene utilizate pentru tratamentul astmului bronșic și a altor afecțiuni cresc riscul de hipertensiune oculară. Aceste medicamente ar trebui luate cu precauție și doar în urma recomandării medicului.
• Un traumatism ocular (o leziune a ochiului) poate afecta echilibrul producției apoase și drenajul din ochi. Acest lucru poate conduce la hipertensiune oculară. Uneori, acest dezechilibru poate dura luni sau ani după rănirea ochiului. Dacă mergi la consult oftalmologic este indicat să îl informezi pe medic în legătură cu traumatismul suferit indiferent dacă acesta este unul recent, ori s-a petrecut cu mult timp în urmă.

Hipertensiunea oculară a fost asociată cu o serie de alte afecțiuni oftalmologice, inclusiv sindromul de pseudoexfoliere și sindromul de dispersie a pigmentului. 

Istoricul familial, vârsta, ori rasa joacă un rol important în privința factorilor de risc pentru hipertensiune oculară și glaucom. Oricine poate dezvolta o hipertensiune intraoculară, însă persoanele de peste 40 de ani sau cele cu antecendente de hipertensiune oculară ori glaucom în familie, sunt mai predispuse acestei afecțiuni. 

De asemenea, persoanele cu o densitate a corneei centrale mai mare decât cea normală pot avea un risc mai mare de hipertensiune oculară și glaucom, spun studiile.

A fost, de asemenea demonstrat faptul că există pacienți cu tensiune oculară mare, dar care nu prezintă modificări la nivelul nervului optic sau alte modificări caracteristice glaucomului.

Tratamentul hipertensiunii oculare 

Hipertensiunea intraoculară se diferențiază de glaucom, aceasta din urmă fiind cunoscută drept boala care ia vedere. Însă, nu toate cazurile de tensiune oculară ridicată duc la glaucom. Medicul oftalmolog poate stabili, în urma unor teste amănunțite, dacă o persoană poate face în timp glaucom. Tratamentul este pe viață și debutează cu picături. Dacă afecțiunea avansează și în timpul tratamentului cu picături, medicul ar putea recomanda un tratament chirurgical. 

Hipertensiunea oculară este identificată de regulă în cadrul unui consult de rutină, de aceea este important să mergi la control oftalmologic cât mai des.