Keratoconus – boala care degradează vederea tinerilor

Keratoconusul este o boala progresivă a ochilor, caracterizată prin deformarea și subțierea neregulată a corneei, aceasta ajungând la o formă asemănătoare unui con. Astfel, nemaifiind rotundă, corneea deviază lumina în drumul spre retină, provocând o vedere distorsionată. 

Keratoconusul apare, în general, în perioada adolescenței sau în jurul vârstei de 20 de ani și afectează unul sau chiar ambii ochi. În ciuda faptului că, la unii pacienți, la o primă examinare fizică și de refracție este posibil ca afecțiunea să fie detectată la un singur ochi, tehnicile sensibile, cum ar fi topografia corneană, detectează adesea keratoconus la ambii ochi. În cazuri progresive, astigmatismul neregulat sever determinat de keratoconus poate necesita chiar un transplant de cornee pentru ca pacientul să își poată recăpăta vederea. 

Deși cauza nu este cunoscută, specialiștii sunt de părere că afecțiunea apare din cauza unei combinații de factori genetici, factori de mediu și hormonali. 

Factorii genetici: 

• Aproximativ 7% dintre pacienții care dezvoltă boala au un istoric familial al acesteia.
• La persoanele diagnosticate cu această afecțiune au fost găsite defecte calitative ale nivelului de colagen care alcătuiește corneea. 

Factorii de mediu:

• Radiațiile UV.
• Nivelul de expunere la factorii alergeni din natură.

Factorii hormonali:

• În multe dintre cazuri, diagnosticarea keratoconusului a fost strâns legată de o disfuncționalitate a glandei tiroide.

Keratoconus afectează aproximativ 1 din 2.000 de oameni. Cuvântul provine din grecescul kéras care înseamnă cornee și latinescul cōnus, însemnând con.

Semne și simptome:

Pe măsură ce corneea devine mai neregulată ca formă, determină un astigmatism pronunțat din cauza viciilor de refracție. Drept urmare, pacientul se va confrunta cu o vedere încețoșată, imposibil de corectat cu ochelari. 

Atunci când ambii ochi sunt afectați, vederea și simptomele pot fi foarte diferite între cei doi ochi și se pot schimba în timp. În stadiul incipient, simptomele pot include:

• Încețoșare ușoară a vederii
• Vedere ușor distorsionată, unde liniile drepte par îndoite sau ondulate
• Sensibilitate crescută la lumină (fotofobie)
• Înroșirea sau umflarea ochilor
• Prurit

În stadiile avansate, simptomele includ:

• Vedere puternic distorsionată și încețoșată
• Miopie sau astigmatism pronunțat

Drept urmare, persoanele afectate se vor regăsi în situația de a merge la medicul oftalmolog foarte des pentru schimbarea lentilelor, deoarece vor simți că cele prescrise cu puțin timp în urmă nu le mai ajută. 

În general este nevoie de ani întregi pentru ca boala să ajungă dintr-un stadiu incipient într-unul avansat. Totuși, în unele cazuri, keratoconusul avansează repede, corneea se umflă brusc și începe să se cicatrizeze. Când corneea are țesut cicatriceal, își pierde netezimea și totodată limpezimea. Drept urmare, vederea se deteriorează brusc și puternic. 

Diagnosticarea keratokonusului:

Keratoconusul poate fi diagnosticat la un simplu control de rutină. Medicul oftalmolog examinează corneea și măsoară curbura acesteia. De asemenea, medicul poate cartografia suprafața corneei folosind un computer special. Acesta va arăta cu exactitate care este starea corneei și care este tratamentul necesar. 

Tratament pentru keratoconus:

Tratamentul keratoconusului depinde foarte mult de simptomele fiecărui pacient în parte. Când simptomele au debutat de curând și sunt ușoare, vederea poate fi corectată cu ochelari de vedere. Mai târziu, aceștia vor fi schimbați cu lentile de contact speciale.

1. Implantarea inelelor intracorneene – acestea sunt mici dispozitive curbate pe care medicul le poate implanta chirurgical în cornee. Acestea ajuta la aplatizarea curburii și automat la îmbunătățirea vederii. Inelele intracorneene sunt personalizate fiecărui pacient în parte, bine calculate în funcție de particularitățile pacientului. 
2. Crosslinkingul cornean este unul dintre cele mai moderne și de succes tratamente pentru keratoconus. Mai exact, vorbim de o fotopolimerizare între o substanță aplicată la nivel cornean numită riboflavină și fibrele de colagen din structura corneei. 
3. Transplantul de cornee se execută doar atunci când simptomele sunt severe și ireversibile. Medicul oftalmolog poate înlocui toată sau doar o parte din corneea afectată cu țesut cornean de la un donator sănătos. 

Și nu în ultimul rând, un sfat de la medicii oftalmologi. Dacă aveți simptome și bănuiți că suferiți de keratoconus sau chiar ați fost diagnosticat cu această afecțiune, evitați pe cât posibil frecarea ochilor. Este cel mai rău lucru pe care l-ați putea face pentru un ochi bolnav de keratoconus, deoarece retina, deja subțiată, se va degrada foarte repede, iar simptomele vor deveni mult mai pronunțate.