- Glaucom
-
de I Care
Glaucomul congenital primar este o boală oculară gravă care reprezintă cea mai frecventă cauză de orbire la copii. Afecțiunea poate fi moștenită și este cauzată de dezvoltarea incorectă a sistemului de drenaj a ochiului. Un sistem de drenaj dezvoltat incorect duce automat la imposibilitatea ochiului de a drena umoarea apoasă și la creșterea presiunii intraoculare. Fără un tratament corect, glaucomul deteriorează nervul optic și duce la orbire.
Tocmai de aceea este atât de important să înțelegem corect această boală. Pentru a o putea recunoaște și pentru a o trata din timp, astfel încât să nu producă daune foarte mari ochilor, în special când vine vorba de copii.
”Primar” înseamnă că afecțiunea nu este rezultatul unei alte boli și ”congenital” înseamnă că este prezentă încă de la naștere.
Cum acționează glaucomul
În cazul unui ochi sănătos, lichidul din interiorul ochiului, numit umoare apoasă, este produs continuu și drenat, astfel încât nu apare presiune intraoculară. Acest lichid nu are legătură cu lacrimile, care se formează la exteriorul ochiului. Presiunea intraoculară are drept cauză un dezechilibru în producerea și drenarea umorii apoase. În cazul în care canalele responsabile de drenarea lichidului nu funcționează corect sau sunt blocate, presiunea din interiorul ochiului crește.
Nervul optic, situat în spatele ochiului, are rolul de a transmite semnale creierului. Presiunea intraoculară care rezultă din acțiunea glaucomului congenital deteriorează fibrele din care acest nerv este compus.
Din fericire, în aproape toate tipurile de glaucom, deteriorarea nervului optic are loc în timp. Însă, odată distrus, nu există niciun fel de tratament sau intervenție chirurgicală care să repare răul produs.
Cauze
În cazul în care celulele sau țesuturile din care este format ochiului bebelușului nu se dezvoltă normal înainte de naștere, acesta poate avea probleme de drenaj după naștere. În alte cazuri, copiii pot moșteni boala de la părinții care suferă de această afecțiune. Însă există și cazuri în cauzele sunt total necunoscute.
Riscuri
Până în acest moment, experții nu au descoperit exact care sunt cauzele responsabile pentru creșterea riscului bebelușilor de a se naște cu glaucom.
Este un lucru cunoscut faptul că este o boală ereditară. Dacă primul copil se naște cu glaucom, la fel și cel de-al doilea, este foarte posibil ca și următorii copii să moșteneasca boala.
De asemenea, sexul copilului poate crește riscul de glaucom congenital, având în vedere că numărul băieților care suferă de această afecțiune este dublu față de cel al fetelor.
Diagnosticare
Glaucomul este diagnosticat, de obicei, când copilul are vârsta de 3-6 luni. Însă, de multe ori, când copilul nu prezintă simptome evidente sau când părinții nu reușesc să recunoască simptomele, boala poate fi diagnosticată până la vârsta de 3 ani.
De obicei, când un copil este suspect de glaucom, examinarea se face sub anestezie generală, obligatoriu sub supravegherea unui medic anestezist.
În timpul consultației, se măsoară în primul rând presiunea intraoculară, se examinează aspectul microscopic al corneei, diametrul cornean, refracția oculară, lungimea axială a globului ocular, dar și aspectul fundului de ochi.
Simptome pentru glaucomul congenital
Părinților le este foarte greu să recunoască simptomele glaucomului la bebelușii lor. Sunt însă câteva semne care le pot da de gândit. Lăcrimarea excesivă, sensibilitatea la lumină sau fotofobia (copilul își poate afunda fața în pernă sau caută să își acopere ochii pentru a evita lumina), mărirea neobișnuită a ochilor, congestia conjunctivală, dar și durerile oculare puternice. Atunci când se confruntă cu aceste simptome, copiii sunt adesea agitați, plâng mult și nu au poftă de mâncare.
Tratament pentru glaucomul congenital
Aproape de fiecare dată, prima opțiune este intervenția chirurgicală. Pentru că anestezia totală implică multe riscuri, în special dacă este efectuată în mod repetat, este ideal ca intervenția să aibă loc imediat după diagnosticare. În cazul în care ambii ochi sunt afectați, aceștia vor fi tratați în același timp.
În cazul în care operația nu poate avea loc în cadrul anesteziei în care s-a făcut și diagnosticarea, părinților li se va recomanda să țină bebelușul sub tratament cu medicamente, picături, sau medicamente și picături pentru a ține presiunea intraoculară sub control.
Cea mai frecventă intervenție care se aplică în cazul copiilor atât de mici este microchirurgia. Medicul creează un canal foarte mic pentru a facilita drenajul lichidului în exces. Uneori, în cazuri mai complicate, este nevoie de un mic tub sau o supapă prin care umoarea apoasă să fie eliminată.
În cazul în care niciunul dintre aceste tratamente nu funcționează, se poate efectua o operație cu laser pentru a distruge zona care produce lichidul.
Este posibil că micii pacienți să aibă nevoie de tratament pentru controlul presiunii intraoculare și după intervenție.
Complicații
Operația de glaucom congenital nu este una lipsită de riscuri, ținând cont în special de vârsta copilului. Reacțiile adverse la anestezie reprezintă mare parte din complicațiile intervenției. Pe lângă acestea, mai poate apărea:
- Presiune intraoculară neredusă total
- Presiune intraoculară prea redusă
- Ochi leneș (ambliopia)
- Dezlipire de retină
- Astigmatism
- Dislocare de cristalin
Având în vedere că presiunea intraoculară poate reapărea oricând, copilul va trebui să meargă la controale periodice oftalmologice pe tot parcursul vieții.