coloboma irisului ochi
  • 0

Termenul de coloboma irisului provine din grecescul koloboma, care înseamnă mutilat sau cu defect. Acesta este folosit pentru a descrie o condiție în care țesutul normal din interiorul ochiului sau din jurul acestuia lipsește încă de la naștere. 

Coloboma irisului este un defect congenital al uveei. Coloboma irisului ”tipic” este cauzată de închiderea incompletă a fisurii optice, care apare la 5 – 7 săptămâni după concepție, rezultând o pupilă în formă de ”gaură a cheii”. 

Acesta poate fi asociat cu alte tipuri de coloboma, precum cea a corpului ciliar, al coroidei, retinei sau nervului optic. 

Spre deosebire, coloboma ”atipică” nu este cauzată de defecte de închidere în perioada embrionară, astfel încât nu este asociată celorlalte tipuri. 

Coloboma irisului (situată în stratul mijlociu al peretelui ocular), contribuie semnificativ la orbire. Studiile sugerează că aproximativ 5 până la 10% dintre copiii orbi prezintă coloboma irisului sau malformații legate de această afecțiune. 

Problema poate apărea la un singur ochi, sau la amândoi. 

Cauze pentru coloboma irisului

Cauza primară a acestei boli este de origine genetică. Cu alte cuvinte, coloboma irisului este cauzată de o genă care nu a funcționat corect în momentul în care ochiul bebelușului s-a format.

Uneori, coloboma irisului poate face parte dintr-un sindrom genetic specific. 

Unii cercetători susțin că există anumiți factori de mediu care pot contribui la dezvoltarea acestei boli, însă nu există, în acest moment, studii care să dovedească legătura între coloboma și mediul înconjurător. 

Pe de altă parte, este un lucru dovedit faptul că bebelușii care au fost expuși la alcool în perioada sarcinii au toate șansele de a dezvolta coloboma irisului, însă și alte anomalii. 

Însă, în majoritatea cazurilor, coloboma irisului apare strict întâmplător, fără ca medicii să poată explica apariția acesteia. 

Simptome

Coloboma irisului poate afecta doar din puncte de vedere estetic, fără ca acest lucru să afecteze vederea. 

Acesta este însă cel mai optimist scenariu, ținând cont că pot apărea și simptome mai grave, în funcție de localizare și de cantitatea țesutului lipsă. Așadar, bebelușii care au și alte tipuri de coloboma asociate, pot avea probleme serioase cu vederea. 

Persoanele care suferă de coloboma maculei sau a nervului optic, vor avea o vedere redusă. Însă este greu de precizat cât de mult va avea bebelușul de suferit încă de la naștere. Vederea poate fi testată pe măsură ce acesta crește și poate fi supus mai multor teste. 

Defectul de câmp vizual poate apărea la persoanele cu coloboma care afectează orice parte a retinei. Acest lucru înseamnă că persoanei îi lipsește vederea dintr-un anumit loc. În funcție de localizare, acest lucru poate interfera cu activitățile zilnice.

Tratament

Coloboma irisului nu se poate trata și nu se poate ameliora. 

Însă persoanele care prezintă coloboma irisului pot purta lentile de contact care să le redea ”aspectul normal” al irisului, ajutând ca pupila să pară rotundă.

De asemenea, chirurgia poate corecta aspectul irisului. 

Atunci când coloboma irisului este asociată altor tipuri de coloboma, lucrurile nu stau chiar atât de bine. Și asta pentru că pot apărea o mulțime de simptome care pot afecta serios vederea și care pot duce până la orbire. Însă, în ciuda faptului că nu este o boală care să poată fi tratată, simptomele acesteia pot fi ameliorate cu ajutorul anumitor dispozitive care pot corecta parțial vederea. 

Boli asociate

Coloboma irisului este asociată, adeseori, altor boli oculare, precum: 

  • Microftalmia, care este o malformație genetică rară, din cauza căreia unul sau ambii ochi nu se dezvoltă normal și rămâne mai mic decât ar trebui
  • Diferența de culoare între ochi (heterocromie)
  • Malformații ale retinei
  • Mișcări involuntare ale ochiului (nistagmus)
  • Miopie sau hipermetropie
  • Presiune intraoculară crescută (glaucom)
  • Opacifierea lentilei naturale a ochiului (cataractă)

De reținut

Coloboma irisului nu este o boală care să pună în pericol vederea, decât atunci când este asociată și altor tipuri. Tocmai de aceea este esențial ca, în cazul nou născuților diagnosticați cu această boală să le fie efectuate teste care să stabilească exact cât de mult este ochiul afectat și ce se poate face în cazul acestora.

Surse:

American Academy of Ophthalmology

National Eye Institute

Adaugă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate *