Oftalmologie generală
de I Care
16 martie 2023

Cuprins

Exotropia reprezintă o formă de strabism, o proastă aliniere a ochilor, în care unul sau ambii ochi se îndreaptă spre exterior (spre ureche). Este opusul ochilor încrucișați sau esotropiei.

Afecțiunea poate apărea doar ocazional, atunci când vorbim despre exotropie intermitentă, sau poate fi constantă.

Exotropia intermitentă este frecventă în primele patru sau șase săptămâni de viață și poate dispărea spontan după ce bebelușul împlinește șase-opt săptămâni. În special dacă este o formă ușoară. Aceasta poate fi observată cu ușurință atunci când copilul încearcă să privească un punct fix la distanță sau în apropierea ochilor.

Pe de altă parte, exotropia constantă este prezentă foarte rar de la naștere. De obicei, aceasta apare în jurul vârstei de 1-4 ani. La început poate fi intermitentă, atunci când pacientul este bolnav, obosit sau încearcă să fixeze cu ochii un obiect. Lumina puternică afectează, de asemenea. Frecvența și severitatea acesteia cresc odată cu trecerea timpului, devenind tot mai vizibilă.

Tipuri

Exotropia intermitentă

Exotropia intermitentă este cea mai frecventă formă de exotropie. În acest caz, ochiul se îndreaptă ocazional către exterior, în special când pacientul este obosit, bolnav privește în gol sau la distanță. În restul timpului, poziția ochiului este normală.

Afecțiunea apare la 1% din populație și afectează de două ori mai multe femei decât bărbați.

În cazul exotropiei intermitente, pacienții copii sunt observați adesea cum se freacă sau strâng un ochi atunci când sunt expuși la lumina puternică.

Unii pacienți au raportat că vederea le devine încețoșată sau se confruntă cu vedere dublă în momentul în care ochii nu sunt aliniați corespunzător.

Alții spun că pot simți că unul dintre ochi ”fuge”, în ciuda faptului că nu văd nimic neobișnuit.

Iar o bună parte dintre pacienți nu simt nimic și nu știu că au această problemă până ce nu sunt avertizați de o altă persoană.

Exotropia constantă

În cazul exotropiei constante, ochiul rămâne îndreptat spre exterior, spre ureche. Din fericire, acest tip este mult mai rar întâlnit. Poziția ochiului nu se schimbă nici când pacientul încearcă să privească un obiect în apropiere sau la distanță.

Exotropia senzorială

Acest tip apare la un ochi care deja nu vede bine. Ochiul cu vedere mai redusă încearcă să lucreze în echipă cu celălalt ochi, însă nu reușește. De cele mai multe ori acesta are tendința de a pleca spre exterior. Exotropia senzorială apare la toate grupele de vârstă.

Alternantă

Exotropia alternantă se referă la afecțiunea ce privește ambii ochi, în momente diferite. Aceasta este diferită de exotropia unilaterală, care reprezintă alinierea greșită a unui singur ochi.

Exotropia consecutivă sau secundară

Exotropia consecutivă sau secundară reprezintă alinierea greșită a ochilor care apare ulterior unei intervenții chirurgicale pentru tratarea esotropiei.

Simptome

Simptomele pot fi agravate de citit sau de un timp îndelungat petrecut în fața computerului. Printre acestea amintim:

îndreptarea unuia dintre ochi către exterior
vedere încețoșată
vedere dublă (diplopie)
oboseală oculară
cefalee sau dureri de cap
dificultatea sau imposibilitatea de focusare în timpul cititului
răul de mișcare
strângerea unuia dintre ochi la lumina puternică
scăderea percepției profunzimii.

Cauze

Afecțiunea poate apărea în momentul în care există un dezechilibru al mușchilor oculari sau când există o problemă de comunicare între creier și ochi.

Diferite probleme de sănătate precum accidentul vascular sau cataracta pot duce, de asemenea, la exotropie. Totodată, afecțiunea poate fi moștenită.

Important de știut este că niciun studiu nu a evidențiat faptul că exotropia ar fi cauzată de un timp îndelungat petrecut în fața televizorului sau al ecranelor. Cu toate acestea, astfel de activități pot obosi ochii și pot agrava simptomele atunci când afecțiunea este prezentă.

Tratament

Tratamentul afecțiunii diferă în funcție de severitate și de vârsta la care apare. Dacă aceasta apare la copiii de doar câteva săptămâni, o urmărire atentă de către medicul specialist poate fi singurul lucru de care micul pacient are nevoie.

De asemenea, dacă afecțiunea este intermitentă, apare rar iar simptomele sunt ușoare, este posibil să dispară de la sine.

Alte tratamente presupun:

acoperirea unui ochi cu un plasture. Ochiul mai puternic este acoperit, astfel încât ochiul mai slab să lucreze mai mult și să devină mai puternic.
picături de ochi
ochelari de vedere sau lentile de contact
exerciții oculare care pot întări mușchiul ochiului
intervenția chirurgicală care poate fi efectuată pentru a fortifica sau pentru a slăbi mușchiul unuia sau ambilor ochi.

Surse:

American Association for Pediatric Ophthalmology & Strabismus