- Oftalmologie generală
-
de I Care
Keratoconjunctivita atopică este o boală inflamatorie cronică care afectează, de regulă, pacienții care suferă, în același timp, și de dermatită atopică. Însă aceasta nu este o regulă. Uneori, afecțiunea poate apărea și la persoanele care nu suferă de astfel de probleme.
În ciuda faptului că este o afecțiune care rar poate duce la orbire, trebuie luat în calcul și aceste risc, iar boala trebuie tratată cu seriozitate.
Keratoconjunctivita a fost observată, pentru prima oară, în anul 1952 de Hogan, care a descris cinci cazuri de eczeme atopice asociate cu keratoconjunctivita bilaterală.
Ulterior, experții au observat că boala apare cu precădere la persoanele cu vârste cuprinse între 30 și 50 de ani.
Afecțiunea este rezultatul unei condiții medicale numite atopie. Atopia este o manifestare de hipersensibilitate alergică, pe fondul unei predispoziții ereditare. Cu alte cuvinte, o persoană cu atopie are o predispoziție mai mare de a dezvolta diferite alergii. De asemenea, atopia face ca sistemul imunitar să producă un număr mult mai mare de anticorpi decât în mod normal, ca răspuns la o serie de alergeni comuni.
La persoanele cu keratoconjunctivită acută, răspunsul alergic anormal al organismului duce la inflamația mucoasei pleoapelor, dar și a suprafeței ochilor.
Factori de risc
Majoritatea pacienților care suferă de keratoconjunctivită au un istoric de astm sau diferite eczeme cauzate de dermatită atopică. Această sensibilitate poate fi moștenită.
De asemenea, această afecțiune este, de multe ori, asociată cu boala stafilococică ce afectează marginile pleoapelor.
Prezența alergiilor și a sensibilităților alimentare la sugari sau în copilărie este adesea asociată cu o formă mai severă de dermatită atopică și implicit cu keratoconjunctivită.
De asemenea, simptomele pot apărea în urma expunerii la diferiți alergeni, precum polenul, părul animalelor de companie sau acarieni.
Mai mult decât atât, factorii de mediu precum clima, dieta, poluarea, expunerea la fum de țigară, durata alăptării dar și obezitatea au fost, de-a lungul timpului, sugerate ca factori de risc pentru keratoconjunctivită.
Iar folosirea îndelungată a antibioticelor poate crește riscul de a dezvolta boli atopice din cauza modificărilor microbiomului intestinal.
Simptome
- mâncărime oculară
- arsură oculară
- lăcrimare excesivă
- vedere încețoșată
- fotofobie (sensibilitate crescută la lumină)
- secreții oculare
- pleoape îngroșate
O persoană cu atopie poate prezenta adesea simptome oculare pe tot parcursul anului, însă acestea se pot agrava iarna.
Diagnosticare
Medicul vă va întreba despre istoricul dumneavoastră medical. Este un prim pas prin care acesta își poate da seama dacă aveți, sau nu, anumite sensibilități asociate atopiei. Medicul vă va întreba, de asemenea, dacă suferiți de astm bronșic sau dermatită atopică, afecțiuni asociate foarte des keratoconjunctivitei atopice.
Medicul va vrea să știe, de asemenea, dacă aveți în familie persoane care suferă sau au suferit de boli atopice.
Ulterior, medicul vă va examina suprafața oculară dar și pleoapele și va căuta semne specifice keratoconjunctivitei atopice.
Ținând cont că este o boală care poate fi confundată foarte ușor cu alte boli oculare, este posibil să fie nevoie de un diagnostic diferențial, pentru a determina cauza simptomelor. Pentru acest diagnostic diferențial, medicul poate efectua, de exemplu, o biopsie. Această procedură va demonstra cu exactitate cauza inflamației.
O diagnosticare corectă este extrem de importantă, înainte ca boala să afecteze și corneea și să ducă la complicații mult mai grave.
Tratament pentru keratoconjunctivita atopică
Așa cum vă spuneam, keratoconjunctivita atopică este doar un efect al unei boli sau a unei sensibilități la nivelul întregului organism. Așadar, în afară de tratamentul care va ține sub control simptomele oculare în cazul persoanelor afectate, este posibil ca pacientul să aibă nevoie și de tratament imunologic sau dermatologic.
În primul rând, medicul poate recomanda antihistaminice, pe care pacientul le va lua pe cale orală, sau sub formă de cremă sau unguent local.
În cazul în care boala se manifestă sever, pacientul este posibil să necesite un tratament mai agresiv, pe bază de medicamente imunosupresoare precum corticosteroizii.
În afară de tratamentul în sine, există și anumite metode care pot ameliora simptomele, precum:
- igiena pleoapelor
- compresele reci
- lacrimile artificiale utilizate pe timpul zilei
- evitarea, pe cât se poate, a alergenilor
Surse:
American Academy of Ophtalmology
