Pterigionul: cauze, prevenție și tratament

Pterigionul este o creștere a conjunctivei bulbare (membrana subțire, transparentă, care acoperă globul ocular). Această creștere sau extensie are, în mod normal, formă triunghiulară sau formă de pană. În cele mai multe dintre cazuri, pterigionul crește începând din partea nazală către pupilă. 

Din fericire, este o afecțiune care nu necesită tratament, decât în cazurile în care interferează cu vederea, însă poate pune probleme din punct de vedere estetic. 

Pterigionul avansează încet, timp de ani de zile, însă creșterea se poate opri la un moment dat, în viață. 

Este o problemă care poate apărea la un singur ochi, sau la ambii. Atunci când pacientul se confruntă cu pterigion la ambii ochi, vorbim despre pterigion bilateral. 

Cauze

Nu există încă o cauză exactă pentru apariția pterigionului. Cu toate acestea, moștenirea genetică poate fi luată în calcul. Astfel, persoanele care au în familie părinți cu pterigion, au o șansă mai mare de a dezvolta afecțiunea. 

Totodată, experții sunt de părere că expunerea îndelungată la razele ultraviolete, atât naturale cât și artificiale, poate duce la apariția pterigionului. 

De asemenea, s-a observat că apare mai des la persoanele care trăiesc în zone cu climat cald sau care petrec multe ore în aer liber sau în soare (salvamari, alpiniști).

Riscul de pterigion este de două ori mai mare în rândul bărbaților decât în al femeilor. 

Sindromul ochilor uscați sau expunerea prelungită la praf sau vânt poate prezenta, de asemenea, un risc. 

Și vârsta poate fi un factor favorizant în apariția pterigionului, ținând cont de faptul că este diagnosticat cu precădere la persoanele de peste 60 de ani. 

Simptome

Deși este o boală relativ inofensivă, simptomele pot fi destul de deranjante. În ciuda faptului că unii pacienți, în afară de creșterea conjunctivei, nu prezintă alte simptome, alte persoane pot prezenta roșeață sau iritație oculară sau vedere încețoșată sau dublă (în special atunci când pterigionul crește peste cornee). 

Totodată, poate apărea senzația de arsură sau mâncărime oculară. Există și unii pacienți care spun că au momente în care au senzația de corp străin în ochi.

Prevenție

Din moment ce cauza exactă a pterigionului nu este cunoscută, modul de prevenție rămâne și el necunoscut. 

Totuși, protecția ochilor în fața razelor ultraviolete poate fi de ajutor. Pentru asta, aveți nevoie de ochelari de soare cu protecție puternică împotriva razelor UVA și UVB, indiferent dacă afară este soare sau nu. 

În cazul persoanelor care suferă de sindromul ochilor uscați, lacrimile artificiale pot fi de folos în prevenția pterigionului. 

Diagnosticare

Pterigionul este diagnosticat foarte simplu de către medicul oftalmolog, în timpul unui examen ocular. Acesta poate confirma diagnosticul cu o lampa cu fanta sau cu un biomicroscop. 

Tratament

Tratamentul pterigionului depinde de severitatea acestuia. În cazul în care nu este crescut foarte mult, iar simptomele nu sunt deranjante, nu este nevoie de niciun fel de tratament. Este îndeajuns ca ochii să fie protejați tot timpul împotriva razelor ultraviolete. 

În cazul în care pacientul se confruntă și cu anumite simptome, dar ușoare, medicul îi va recomanda picături pentru a lubrifia ochiului sau pentru a reduce inflamația. Atenție, însă! Acest tip de tratament nu vindecă, ci doar ameliorează simptomele. 

Din păcate, în cazurile mai grave, intervenția chirurgicală este singura cale prin care pterigionul poate fi îndepărtat. 

Operația de pterigion se realizează sub anestezie locală parabulbară (o injecție nedureroasă pe lângă ochi). Există mai multe procedee ale acestei intervenții: excizia simplă cu sutura conjunctivei restante, excizia pterigionului urmată de autotransplant conjunctival sau transplant de membrană amniotică asociate, sau nu, cu aplicație locală de mitomicina C. 

Este important de reținut că riscul ca pterigionul să revină după intervenția chirurgicală este foarte crescut, în special la persoanele tinere. 

Cea mai folosită tehnică în clinica noastră este excizia pterigionului, urmată de autotransplant conjunctival, deoarece s-a constatat că are cea mai mică rată de recidivă. 

Surse: healthline.com, webmd.com, betterhealth.vic.gov.au