Operația de pterigion și procedeele intervenției

Pterigionul reprezintă o proliferare fibrovasculară de formă aproximativ triunghiulară, cu evoluție lent progresivă, benignă, de culoare roz-roșiatică care este localizată mai frecvent în sectorul nazal al globului ocular (regiunea dinspre nas). 

Cauze ale apariției pterigionului 

Cauzele apariției acestuia sunt necunoscute, dar s-a constatat o incidență crescută în rândul persoanelor care petrec mult timp la soare, ori care sunt expuse la temperaturi ridicate. De asemenea, printre cauzele apariției pterigionului se numără și radiații UV, praful, ori nisipul. Factorul genetic poate constitui, și el, o cauză a apariției pterigionului.

Cum poți preveni apariția pterigionului

Printre metodele de prevenire a acestei afecțiuni se numără purtarea ochelarilor de soare cu factor de protecție UV cât mai înalt, evitarea expunerii la praf fără ochelari de protecție și folosirea lacrimilor artificiale. 

Simptomele pterigionului

Simptomele date de apariția unui pterigion sunt variabile. Printre acestea se numără:

• ochi roșu;
• aspect inestetic; 
• senzație de corp străin (nisip) în ochi; 
• lăcrimare; 
• jenă; 
• scăderea acuității vizuale (atunci când se extinde pe cornee) prin astigmatismul secundar neregulat pe care-l determină. 

Pentru a evita cel din urmă simptom, este necesar ca pacientul să se prezinte la medic încă din stadiile incipiente ale afecțiunii. Astfel poate evita o diagnosticare tardivă și, implicit, tratarea pterigionului într-o fază avansată în care acesta acoperă centrul corneei.

Tratament pentru pterigion

Singurul tratament eficient este cel chirurgical. Operația de pterigion se realizează sub anestezie locală parabulbară (o injecție nedureroasă pe lângă ochi). Există mai multe procedee ale acestei intervenții: excizia simplă cu sutura conjunctivei restante, excizia pterigionului urmată de autotransplant conjunctival sau transplant de membrană amniotică asociate, sau nu, cu aplicație locală de mitomicina C. 

Cu cât pacientul este mai tânăr, cu atât tendința de recidivă a pterigionului după operație este mai mare. 

S-a constatat că excizia pterigionului, urmată de autotransplant conjunctival are cea mai mică rată de recidivă, motiv pentru care este metoda folosită cel mai frecvent în clinica noastră.  

Recuperarea postoperatorie este rapidă, însă, timp ce câteva zile după operație, ochiul este roșu, iritat de firele de sutură folosite pentru a fixa autogrefa conjunctivală. Pacientului i se aplică o lentilă de contact terapeutică pentru a grăbi vindecarea. Sunt necesare câteva zile de tratament antibiotic și antiinflamator sub formă de picături pe care pacientul și le administrează local. 

Dacă intervenția chirurgicală se face tardiv, când pterigionul este extins pe cornee, apare vindecarea cu defect de transparență: corneea rămâne albă și vederea scăzută din cauza modificării razelor de curbură corneene. 

Acesta este motivul pentru care operația de pterigion nu ar trebui amânată. În cazul în care experimentați simptomele acestei afecțiuni, mergeți cât mai repede la un control oftalmologic.