- Afecțiuni ale pleoapei
-
de I Care
Retracția palpebrală sau sindromul de retracție a pleoapelor se caracterizează prin mărirea fantei palpebrale determinată fie de ascensionarea pleoapei superioare, fie de coborârea pleoapei inferioare, printr-o varietate de mecanisme, dând ochiului un aspect exoftalm, „bulbucat”.
Retracția pleoapelor poate duce la lagoftalmie sau keratită de expunere. Cu timpul, acestea pot provoca simptome diverse, mergând de la iritații ușoare ale suprafeței oculare până la leziuni importante ale corneei care pot pune în pericol vederea.
Cauze
Printre cauzele care duc la sindromul de retracție palpebrală amintim:
- scurtarea țesuturilor palpebrale, cel mai frecvent secundar unei intervenții chirurgicale sau unui traumatism
- scurtarea verticală a tegumentului palpebral determinată de inflamații acute sau cronice
- contracția conjunctivei de cauză inflamatorie, post-operatorie sau post-traumatică
Însă poate cea mai frecventă cauză a retracției palpebrale este boala Graves.
Orbitopatia asociată bolii Graves este consecința unui proces inflamator autoimun. În acest caz, aproximativ 50% dintre pacienți prezintă retracție palpebrală cauzată de contracția și fibrozarea mușchiului ridicător al pleoapei superioare, fibrozarea mușchiului drept inferior sau hipertrofia mușchiului Muller.
Retracția palpebrală se poate întâlni în următoarele categorii de afecțiuni:
Neuromusculare
- Orbitopatia Graves
- Inflamația nontiroidiană a mușchilor retractori palpebrali (ex. Sarcoidoza)
- Diferite leziuni ale creierului
- Slăbirea mușchilor orbiculari ai pleoapei superioare sau inferioare (ex. paralizia nervului facial)
Mecanice
- Proeminența globului ocular, întâlnită în miopie severă, buftalmie, distiroidii, cherubism, craniostenoză sau boală Paget.
- Anoftalmie (lipsa globului ocular)
- Orbitopatia indusă de analogii de prostaglandine (prin atrofierea grăsimii orbitare)
- Terapia topică cu bimatoprost (reversibilă).
- Deficit de volum la nivelul pleoapei inferioare sau orbitei.
Congenitale
- Retracția palpebrală congenitală
- Epiblefaron
- Retracția congenitală, paradoxală a pleoapei inferioare la privirea în sus
- Retracția palpebrală unilaterală ca rezultat al ptozei palpebralale contralaterale
Factori de risc
Printre factorii de risc care duc la sindromul de retracție palpebrală amintim leziunile actinice ale pielii, atopia, rozaceea sau dermatita periorbitară.
Tratament
Tratamentul retracției palpebrale constă în corectarea cauzei care stă la baza acesteia.
În cazul în care medicul suspectează o boală tiroidiană, acesta va cere mai multe teste pentru confirmarea diagnosticului. Dacă afecțiunea se confirmă, acesta vă va face o trimitere și către un medic specialist endocrinolog.
Până la tratarea cauzei, lubrifierea oculară cu ajutorul lacrimilor artificiale sau a unguentelor poate fi de mare ajutor pentru ameliorarea iritației apărute în urma expunerii corneei.
În unele cazuri, intervenția chirurgicală este singura variantă de tratament. Însă, înainte de a lua o astfel de decizie, este posibil ca medicul să vă recomande diferite injecții terapeutice pentru gestionarea retracției pleoapei.
Complicații
Retracția palpebrală poate provoca lagoftalmie (imposibilitatea închiderii complete a ochiului) și diferite afecțiuni corneene și ale suprafeței oculare, precum sindromul de ochi uscat sau keratopatia de expunere.
La rândul ei, netratată, keratopatia de expunere poate evolua spre ulcerație și chiar perforație corneană. Acesta este motivul pentru care o gestionare corectă a afecțiunilor palpebrale este vitală pentru păstrarea vederii.
Majoritatea complicațiilor cauzate de retracția palpebrală se datorează expunerii corneene, insă pot apărea și keratoconjunctivita, trichiazisul sau epifora.
Unele persoane însă nu sunt afectate atât de mult de disconfortul creat de sindromul de retracție palpebrală, cât sunt deranjate aspectul fizic cauzat de acesta. Acest gen de persoane caută ajutor pentru a ajunge, din nou, să se simtă bine în pielea lor.
Sursa: American Academy of Ophthalmology
