Tracțiunea vitreomaculară – simptome, diagnostic, tratament

Tracțiunea vitreomaculară (TVM) este o afecțiune retiniană complexă, dar adesea trecută cu vederea, care poate afecta în mod semnificativ calitatea vederii centrale. Deși numele poate părea tehnic, în esență, TVM descrie o situație în care gelul vitros — substanța transparentă care umple globul ocular — rămâne atașat în mod anormal de maculă, partea centrală a retinei responsabilă cu vederea detaliată.

Pe măsură ce îmbătrânim, acest gel vitros trece printr-un proces natural de contracție. În mod ideal, el se separă treptat și complet de suprafața retinei. Însă în unele cazuri, această separare este incompletă, iar corpul vitros rămâne atașat ferm de maculă. Acest lucru provoacă o forță de tracțiune, o „smulgere” constantă care deformează structura retinei și duce la simptome vizuale precum vedere încețoșată, distorsionată sau chiar pierderea vederii centrale.

TVM este frecvent întâlnită la persoanele în vârstă, fiind asociată în mod direct cu procesul natural de îmbătrânire oculară. Totuși, nu este exclusă apariția acestei afecțiuni la persoane mai tinere, mai ales dacă suferă de alte afecțiuni oculare, cum ar fi retinopatia diabetică, ocluzii venoase retiniene sau degenerescența maculară legată de vârstă. Femeile sunt ușor mai predispuse decât bărbații să dezvolte această condiție, iar miopia severă este un alt factor agravant.

Simptome

Simptomele tracțiunii vitreomaculare pot varia în funcție de severitatea și durata tracțiunii, și pot consta în:

• Metamorfopsie: Liniile drepte apar ondulate sau distorsionate.
• Micropsie: Obiectele par mai mici decât în realitate.
• Scăderea acuității vizuale: Vederea centrală devine încețoșată sau slabă.
• Fotopsie: Apariția de flash-uri de lumină în câmpul vizual 

Este important de menționat că unele persoane pot fi asimptomatice în stadiile incipiente ale afecțiunii.

Diagnosticare

Diagnosticul este, de obicei, confirmat prin tomografie în coerență optică (OCT), o investigație neinvazivă care oferă imagini detaliate în secțiune transversală ale retinei. Acest test permite medicului oftalmolog să observe exact unde și cât de puternic este atașat vitrosul de maculă și să identifice eventualele leziuni sau deformări retiniene. În unele cazuri, se pot folosi și alte metode imagistice, precum angiografia cu fluoresceină, pentru a evalua fluxul sanguin retinian și a detecta complicațiile.

Tratament pentru tracțiunea vitreomaculară

În ceea ce privește tratamentul, nu toate cazurile de tracțiunea vitreomaculară necesită intervenție imediată. Dacă simptomele sunt ușoare sau absente, medicul poate recomanda pur și simplu monitorizarea periodică a afecțiunii, deoarece în unele situații tracțiunea poate să se rezolve spontan. Însă, dacă vederea este afectată considerabil, sunt disponibile mai multe opțiuni terapeutice.

Una dintre acestea este administrarea unei injecții intraoculare care acționează asupra proteinelor de legătură dintre vitros și retină, facilitând separarea naturală. Deși eficiența acestui tratament este limitată la anumite tipuri de tracțiune, el oferă o alternativă non-chirurgicală atractivă pentru unii pacienți.

Cea mai eficientă soluție pentru cazurile severe de tracțiunea vitreomaculară rămâne însă vitrectomia – o intervenție chirurgicală prin care vitrosul este îndepărtat complet, eliberând astfel macula de forțele de tracțiune. Procedura este minim invazivă, realizată de obicei sub anestezie locală, și are un grad ridicat de succes în restabilirea formei normale a retinei și îmbunătățirea vederii. 

În anumite cazuri însă, o alternativă mai nouă este vitreoliza pneumatică, care presupune injectarea unui gaz în ochi pentru a facilita separarea vitrosului de retină.

Prognostic

Prognosticul pacienților cu TVM depinde în mare măsură de rapiditatea diagnosticului și a inițierii tratamentului. Cu cât intervenția este făcută mai devreme, cu atât șansele de recuperare a vederii sunt mai mari. Dacă TVM este lăsată netratată, pot apărea complicații severe, precum găurile maculare sau edemul macular cronic, ce pot compromite ireversibil vederea centrală.

Notă

În concluzie, tracțiunea vitreomaculară este o afecțiune care, deși nu foarte frecvent discutată în spațiul public, poate avea un impact major asupra vieții de zi cu zi a pacienților. Într-o eră a medicinei personalizate și a tehnologiei imagistice avansate, este crucial ca această afecțiune să fie detectată din timp și tratată corespunzător. Consultațiile oftalmologice regulate, mai ales după vârsta de 50 de ani sau în cazul pacienților cu factori de risc, rămân cea mai bună armă în prevenirea complicațiilor și păstrarea unei vederi clare și funcționale.

Surse:

American Academy of Ophthalmology

American Society of Retina Specialists

MD Foundation