Pe măsură ce îmbătrânim, ochii și implicit vederea suferă un șir de schimbări fiziologice. De la pierderea elasticității lentilei naturale a ochiului (cristalin), la creșterea riscului de cataractă, glaucom sau degenerescență maculară legată de vârstă. Specialiștii recomandă controale periodice pentru a detecta din timp problemele care pot fi prevenite sau tratate.
Vederea între 0–9 ani
Problemele posibile care pot apărea încă din primele luni de viață constau în tulburări de acomodare (dificultate la focalizare apropiată/îndepărtată), strabism, ambliopie („ochi leneș”) sau erori de refracție necorectate (miopie, hipermetropie, astigmatism). Și asta deoarece ochiul copilului încă se dezvoltă. Multe erori de refracție apar în primii ani de viață sau la începutul școlii.
Este foarte important ca părinții să aibă grijă să observe orice semn al unei probleme de vedere la copil și să nu omită testele de vedere esențiale din perioada grădiniței și a școlii, examinarea la 3 ani sau chiar mai devreme dacă apar semne și corecția timpurie pentru prevenirea ambliopiei.
Vederea între 10–19 ani
Între 10 și 19 ani, copiii și adolescenții se pot confrunta cu debutul miopiei progresive (multe cazuri apar în adolescență) și oboseală oculară din cauza ecranelor. Motivul principal al problemelor este reprezentat de creșterea axială a globului ocular care determină progresul miopiei. Important de subliniat este faptul că un timp îndelungat petrecut în interior și în fața ecranelor contribuie puternic la aceste probleme.
Controlul oftalmologic anual este esențial dacă vederea se deteriorează. La fel și limitarea timpului de ecran la copii și pauzele regulate (regula 20-20-20).
Vederea între 20–29 ani
La această vârstă, în general, vederea este bună, dar pot apărea simptome legate de suprasolicitare vizuală (cecitate temporară la lumini puternice sau uscăciune oculară). Stilul de viață este principalul vinovat și constă în timpul îndelungat petrecut în fața computerului sau purtarea excesivă a lentilelor de contact. Acestea pot provoca simptome de suprautilizare și sindromul ochiului uscat.
Hidratarea este foarte importantă, lacrimile artificiale la nevoie, o poziție corectă la birou, dar și controalele periodice pentru a descoperi din timp erorile de refracție.
Vederea între 30–39 ani
După 30 de ani apar primele semne ale reducerii flexibilității cristalinului. Aceasta este vârsta la care lentila ochiului începe să-și piardă elasticitatea. Deși este un proces lent, din nefericire se accelerează în următoarele decade.
Dacă observați dificultăți la citit în lumină slabă poate este timpul pentru un control oftalmologic.
Vederea între 40–49 ani
Prezbiopia, dificultatea de a vedea la aproape, este una dintre cele mai frecvente probleme apărute după 40 de ani. De asemenea, începutul formării cataractei timpurii la unele persoane și sensibilitatea la lumină. Totul se datorează faptului că lentila devine mai rigida și nu mai poate acomoda eficient pentru vederea la aproape. Acesta este cel mai comun semn al „îmbătrânirii” vizuale. Societatea oftalmologică recomandă ca adulții să înceapă controalele regulate după 40 de ani.
La această vârstă se recomandă ochelarii de citit, lentilele bifocale sau progresive care pot ajuta, protecție anti-UV și nu în ultimul rând, renunțarea la fumat, care este un factor de risc pentru cataractă și AMD.
Vederea între 50–59 ani
După 50 de ani apare progresia cataractei (vedere încețoșată, halouri nocturne), primele semne ale degenerescenței maculare (AMD) la persoanele susceptibile dar și agravarea glaucomului netratat. Lentila devine opacă în timp (cataractă), iar vasele și țesuturile retinei pot suferi degenerări pe măsură ce factorii de risc precum vârsta, fumatul, antecedentele familiale sau hipertensiunea se manifestă.
Controlul oftalmologic anual sau la recomandarea medicului, evaluarea retinei, măsurarea tensiunii intraoculare, și în unele cazuri intervenția chirurgicală de cataractă când vederea afectează calitatea vieții sunt esențiale pentru a evita problemele care pot duce la îngreunarea sarcinilor de zi cu zi.
Vederea între 60–69 ani
Degenerescența maculară legată de vârstă, care constă în pierderea centrală a vederii, progresia glaucomului sau complicațiile diabetului (retinopatie) la bolnavii diabetici, sunt doar câteva dintre problemele care pot apărea la această vârstă. Și asta deoarece prevalența bolilor oculare grave crește odată cu vârsta. AMD şi glaucomul sunt cauze principale de pierdere severă a vederii la adulții în vârstă.
După 60 de ani sunt extrem de importante controalele mai frecvente (în special dacă ai diabet, istoric familial de glaucom sau discuții cu medicul despre AMD), o nutriție adecvată (antioxidanți pentru anumite forme de AMD), renunțarea la fumat sau terapia pentru glaucom.
Vederea între 70–79 ani
Persoanele de peste 70 de ani au un risc mare de pierdere semnificativă a vederii și limitare a activităţii independente. De asemenea, creşte prevalenţa cataractei, a degenerescenței maculare avansate și a glaucomului necontrolat. La această vârstă, acumularea efectelor legate de vârstă şi comorbidităţi (diabet, hipertensiune) afectează structurile oculare.
Screening-ul regulat, adaptarea pentru siguranţa la domiciliu (iluminare, contraste), monitorizarea și tratamentul prompt al infecțiilor sau traumelor oculare sunt esențiale.
Vederea după 80 de ani
După 80 de ani apare un risc foarte mare de deficienţe vizuale grave sau orbire funcţională. Efectele cumulative, sanitare, cronice și posibilitatea ca unele intervenţii să fie mai complicate din cauza comorbidităţilor stau la baza problemelor.
La această vârstă este esențială supravegherea medicală, adaptarea pentru independenţă dar și implicarea familiei și serviciilor sociale.
Notă
Vederea se schimbă treptat, dar multe probleme pot fi prevenite, diagnosticate devreme sau tratate eficient dacă se respectă controalele recomandate și stilul de viață sănătos. Prezbiopia, cataracta, degenerescența maculară și glaucomul sunt patologiile-cheie care predomină pe măsură ce înaintezi în vârstă.
Surse:
