Sindromul pseudoexfoliativ este o afecțiune oculară frecvent întâlnită la persoanele în vârstă și reprezintă una dintre cele mai importante cauze de glaucom secundar la nivel mondial. Deși poate evolua fără simptome evidente în fazele incipiente, această condiție necesită monitorizare atentă, deoarece poate duce la creșterea presiunii intraoculare și la afectarea nervului optic.
Ce este sindromul pseudoexfoliativ
Sindromul pseudoexfoliativ este o afecțiune sistemică (afectează întreg organismul), dar cu manifestare oculară predominantă, în care un material albicios, fibrilar, se depune pe structuri precum cristalinul, irisul, corpul ciliar și trabeculum (sistemul de drenaj al ochiului).
Acest material poate bloca drenajul normal al lichidului intraocular, ducând la creșterea presiunii oculare.
Important de menționat este faptul că nu toate persoanele cu afectate dezvoltă glaucom, însă riscul este semnificativ crescut comparativ cu populația generală.
Legătura dintre sindromul pseudoexfoliativ și glaucom
Atunci când acumularea de material afectează sistemul de drenaj al ochiului, poate apărea glaucomul pseudoexfoliativ, o formă agresivă de glaucom secundar cu unghi deschis.
Potrivit National Eye Institute, glaucomul asociat pseudoexfolierii tinde să provoace creșteri mai mari ale presiunii intraoculare, să progreseze mai rapid, dar și să fie mai dificil de controlat decât glaucomul primar cu unghi deschis. Din acest motiv, depistarea precoce este esențială.
Cine este mai predispus?
Această afecțiune apare cel mai frecvent:
- după vârsta de 60 de ani,
- la persoane cu antecedente familiale,
- în anumite regiuni geografice (mai frecvent în Europa de Nord, dar prezent și în SUA),
- la ambele sexe, cu o ușoară predominanță feminină.
Sindromul pseudoexfoliativ începe de obicei unilateral, dar în timp poate afecta ambii ochi.
Simptomele sindromului pseudoexfoliativ
În stadiile incipiente, afecțiunea nu produce simptome evidente. De cele mai multe ori, este descoperită întâmplător în timpul unui control oftalmologic de rutină.
Când apare glaucomul asociat, pot apărea vedere încețoșată, reducerea treptată a vederii periferice, sensibilitate la lumină dar și episoade de presiune oculară crescută.
În stadii avansate, afecțiunea poate duce la pierderea ireversibilă a vederii.
Cum se stabilește diagnosticul?
Diagnosticul este pus de medicul oftalmolog în urma unui examen complet, care poate include:
- examinarea la biomicroscop (unde se observă materialul pseudoexfoliativ),
- măsurarea presiunii intraoculare,
- gonioscopie (evaluarea unghiului de drenaj),
- testarea câmpului vizual,
- tomografie în coerență optică pentru evaluarea nervului optic.
Aspectul caracteristic al depozitelor pe cristalin este un indiciu important pentru diagnostic.
Complicații asociate
Sindromul pseudoexfoliativ nu este important doar prin riscul de glaucom, deoarece această afecțiune poate complica și intervențiile chirurgicale oculare, în special operația de cataractă.
Pacienții pot avea pupile care se dilată mai greu, ligamente mai fragile dar și risc mai mare de complicații intraoperatorii. Din acest motiv, chirurgul trebuie informat dacă pacientul are acest diagnostic.
Tratamentul sindromului pseudoexfoliativ
Din nefericire nu există un tratament care să elimine materialul pseudoexfoliativ. Managementul vizează însă prevenirea și controlul complicațiilor.
Monitorizarea periodică
Pacienții fără glaucom trebuie să efectueze controale regulate pentru a detecta creșterea presiunii oculare.
Tratament medicamentos
Dacă apare glaucomul pseudoexfoliativ, tratamentul include picături care reduc presiunea intraoculară:
- analogi de prostaglandine,
- beta-blocante,
- inhibitori de anhidrază carbonică.
Terapie laser
Trabeculoplastia laser poate fi eficientă în reducerea presiunii oculare, însă efectul poate fi temporar.
Intervenție chirurgicală
În cazurile rezistente la tratament, poate fi necesară o intervenție chirurgicală pentru crearea unei noi căi de drenaj.
Prognostic și evoluție
Sindromul pseudoexfoliativ este o afecțiune cronică. Dacă este monitorizat atent, riscul de pierdere severă a vederii poate fi redus semnificativ.
Pacienții cu glaucom pseudoexfoliativ necesită urmărire mai frecventă decât cei cu glaucom primar, deoarece evoluția poate fi mai rapidă.
Notă
Sindromul pseudoexfoliativ este o afecțiune oculară frecventă la vârstnici și reprezintă un factor major de risc pentru glaucom secundar. Deși poate fi asimptomatic inițial, complicațiile pot fi serioase dacă nu este diagnosticat și tratat la timp.
Consultațiile oftalmologice regulate, mai ales după vârsta de 60 de ani, sunt esențiale pentru prevenirea pierderii ireversibile a vederii.
Surse:
