Glaucomul pigmentar este o formă mai rară de glaucom, dar care poate afecta serios vederea dacă nu este diagnosticat și tratat la timp. Deși este mai puțin cunoscut decât alte tipuri de glaucom, această afecțiune poate apărea la persoane tinere sau de vârstă mijlocie, în special la cei cu miopie.
Mai exact, glaucomul pigmentar este o formă de glaucom secundar cu unghi deschis, care apare în urma unei afecțiuni numite sindrom de dispersie pigmentară.
Ce este glaucomul pigmentar?
Glaucomul pigmentar apare atunci când particule microscopice de pigment se desprind din partea posterioară a irisului și ajung în sistemul de drenaj al ochiului. Aceste particule pot bloca treptat eliminarea normală a lichidului intraocular numit umoare apoasă, ceea ce duce la creșterea presiunii intraoculare.
Presiunea crescută poate afecta progresiv nervul optic, structura responsabilă pentru transmiterea informațiilor vizuale către creier. Netratat, acest proces poate duce la pierderea ireversibilă a vederii periferice și, în stadii avansate, chiar la orbire.
Cum apare sindromul de dispersie pigmentară?
În sindromul de dispersie pigmentară irisul se freacă de fibrele care susțin cristalinul. Această frecare determină eliberarea de granule pigmentare.
Aceste particule circulă în lichidul ocular, se acumulează în sistemul de drenaj și reduc capacitatea ochiului de a elimina lichidul.
În timp, această acumulare poate declanșa glaucomul pigmentar.
Cine este predispus
Potrivit studiilor, glaucomul pigmentar este mai frecvent:
- la bărbați,
- la persoanele cu miopie,
- la adulți între 20 și 50 de ani,
- la persoane cu antecedente familiale de glaucom.
De multe ori boala afectează ambii ochi, dar severitatea poate fi diferită.
Simptomele glaucomului pigmentar
Una dintre cele mai mari probleme ale acestei afecțiuni este faptul că poate evolua fără simptome evidente în fazele incipiente.
Totuși, unele persoane pot observa:
- halouri colorate în jurul luminilor
- vedere încețoșată temporar, mai ales după efort fizic
- episoade de presiune oculară crescută
- reducerea treptată a vederii periferice
La fel ca în alte forme de glaucom cu unghi deschis, durerea este rară, iar afectarea apare lent și progresiv.
Cum se stabilește diagnosticul?
Diagnosticul presupune un consult oftalmologic complet, care poate include:
- măsurarea presiunii intraoculare (tonometrie),
- examinarea unghiului de drenaj (gonioscopie),
- evaluarea nervului optic,
- testarea câmpului vizual,
- tomografie în coerență optică (OCT).
Prezența pigmentului în sistemul de drenaj este un semn caracteristic pentru această formă de glaucom. Depistarea precoce este esențială pentru prevenirea complicațiilor.
Tratamentul glaucomului pigmentar
Scopul tratamentului este reducerea presiunii intraoculare și protejarea nervului optic.
Picături pentru ochi
Reprezintă prima linie de tratament. Acestea reduc producția de lichid intraocular sau îmbunătățesc drenajul acestuia. Tratamentul este similar cu cel utilizat în glaucomul primar cu unghi deschis.
Terapie laser
Trabeculoplastia laser poate ajuta la îmbunătățirea drenajului. În unele cazuri, se poate realiza și iridotomie laser pentru a modifica dinamica irisului și a reduce frecarea care produce dispersia pigmentului.
Intervenții chirurgicale
În cazurile în care tratamentul medicamentos și laserul nu controlează presiunea oculară, pot fi necesare proceduri chirurgicale pentru crearea unei noi căi de drenaj.
Evoluție și prognostic
Glaucomul pigmentar este o afecțiune cronică. Nu poate fi vindecat, dar poate fi ținut sub control prin monitorizare regulată și tratament adecvat. Mulți pacienți își pot menține vederea stabilă dacă boala este depistată din timp și tratată corespunzător.
Consultațiile oftalmologice regulate sunt esențiale, mai ales pentru persoanele cu miopie sau istoric familial de glaucom.
Notă
Glaucomul pigmentar este o formă mai rară de glaucom, dar cu impact potențial major asupra vederii. Deoarece poate afecta persoane tinere și active, informarea și controalele periodice sunt esențiale.
Diagnosticarea timpurie și tratamentul corect pot preveni pierderea ireversibilă a vederii. Dacă observați simptome precum halouri în jurul luminilor sau vedere periferică redusă, este recomandat un consult oftalmologic cât mai curând.
Surse:
