O descoperire remarcabilă în știință schimbă multe lucruri în ceea ce se știa despre afecțiunile oculare: microbiomul intestinal, odinioară considerat relevant doar pentru digestie, pare să joace un rol activ în sănătatea ochilor. Fenomenul numit „gut – eye axis”, sau axa intestin – ochi sugerează că schimbările în compoziția bacteriană din intestin pot declanșa procese inflamatorii ce ajung să afecteze structurile oculare.
Microbiomul ochiului, un actor mai prezent decât credeam
Contrar opiniei tradiționale conform căreia ochiul este steril, cercetările recente au identificat un microbiom local, compus din bacterii precum Streptococcus sau Acinetobacter în cazul ochilor uscați. Aceste comunități microbiene pot influența bariera oculară, reacțiile inflamatorii și chiar răspunsul la tratamente. Se presupune că există o comunicare indirectă între microbiomul ocular și cel intestinal, posibil prin molecule semnal transportate în fluxul sanguin.
Mecanismele conexiunii intestin – ochi
Comunicarea dintre cele două ecosisteme microbiene are mai multe căi:
- Metaboliți bacterieni. Acizii grași cu lanț scurt (SCFA), precum butiratul, pot modula inflamația oculară și proteja celulele retinei.
- Axă imunologică. Disbioza intestinală poate crește permeabilitatea barierei intestinale, permițând toxinelor și antigenelor bacteriene să declanșeze reacții inflamatorii sistemice.
- Influență asupra microcirculației. Microbii intestinali influențează sănătatea vaselor de sânge, inclusiv cele din retină.
Aceste mecanisme explică de ce afecțiuni precum boala inflamatorie intestinală (IBD) sunt adesea asociate cu uveita sau episclerita.
Problemele care pot apărea
Pe lângă degenerescența maculară, retinopatia diabetică și uveită, cercetările recente indică faptul că dezechilibrele microbiomului intestinal ar putea contribui la o gamă mai largă de patologii oculare:
Neuropatia optică ischemică (NOI)
Această afecțiune, caracterizată prin pierderea bruscă a vederii din cauza afectării fluxului sanguin către nervul optic, pare să fie influențată de inflamația sistemică și de deteriorarea vaselor de sânge mici. Disbioza intestinală poate crește nivelurile de markeri inflamatori (cum ar fi IL-6, TNF-α) care, odată ajunși în circulație, afectează integritatea endoteliului vascular inclusiv la nivelul capilarelor ce hrănesc nervul optic. Studii observaționale au remarcat o prevalență mai mare a neuropatiei optice ischemice la pacienții cu boli inflamatorii intestinale.
Keratoconjunctivita sicca (ochiul uscat)
Modificările microbiotei conjunctivale identificate la pacienții cu ochi uscat par să fie strâns legate de dezechilibrele intestinale. În disbioză, scăderea diversității bacteriene benefice și proliferarea unor specii proinflamatorii pot crește activarea celulelor imune la nivel sistemic, ceea ce alterează compoziția lacrimilor și stabilizează mai greu filmul lacrimal. Acest lucru duce la inflamație cronică a suprafeței oculare și la simptome persistente, cum ar fi senzația de nisip în ochi sau sensibilitatea la lumină.
Glaucom
Deși mecanismul principal al glaucomului este creșterea presiunii intraoculare, studii pilot au sugerat că microbiomul intestinal ar putea juca un rol indirect. Anumite bacterii produc metaboliți capabili să influențeze tonusul vascular și metabolismul lichidului intraocular. În plus, inflamația cronică de grad scăzut asociată disbiozei poate afecta nervul optic chiar și în cazurile cu presiune intraoculară normală. Această legătură deschide posibilitatea ca intervențiile asupra microbiomului să fie folosite ca terapie adjuvantă în managementul glaucomului.
Aceste corelații subliniază ideea că sănătatea oculară nu depinde doar de factori locali, ci și de echilibrul sistemic al organismului, în care microbiomul intestinal joacă un rol central.
Microbiomul ocular, oglinda sănătății interne?
Analizele ADN din lacrimă și suprafața oculară arată că modificările locale pot fi indicatori ai disbiozei sistemice. Astfel, testarea microbiomului ocular ar putea deveni o metodă de screening pentru riscul de inflamații cronice sau boli autoimune.
Notă
Axa intestin – ochi nu mai este doar o ipoteză, ci un domeniu de cercetare activ, cu potențial clinic uriaș. Echilibrul microbiomului intestinal și ocular poate influența apariția, evoluția și severitatea afecțiunilor oculare. În viitor, tratamentul ochilor ar putea începe în farfurie și în intestin, nu doar în cabinetul oftalmologic.
Surse:
