Bebeluș la oftalmolog. Cum se face controlul ochilor

Controlul oftalmologic la bebeluș începe încă din primele zile de viață. Chiar dacă un nou-născut nu poate spune dacă vede bine și nici nu poate colabora la testele obișnuite de acuitate vizuală, medicul poate verifica o serie de semne care arată dacă ochii se dezvoltă normal.

Examinarea ochilor la nou-născut face parte din evaluarea medicală de rutină în multe sisteme medicale și are un scop important: identificarea cât mai devreme a unor probleme care pot afecta dezvoltarea vederii. Printre acestea se numără cataracta congenitală, anumite anomalii ale ochiului, strabismul sau alte probleme care necesită evaluare de către un oftalmolog pediatru.

Când se face primul control oftalmologic la bebeluș

Prima verificare a ochilor poate avea loc chiar în primele zile după naștere. De exemplu, în sistemul medical britanic, examinarea fizică a nou-născutului este efectuată în primele 72 de ore și include verificarea ochilor. O examinare este repetată, de regulă, la vârsta de 6-8 săptămâni.

În recomandările AAPOS pentru copiii de la naștere până la 12 luni sunt incluse istoricul ocular, evaluarea vederii în funcție de vârstă, examinarea externă a ochilor și pleoapelor, verificarea mișcărilor oculare, examinarea pupilelor și testarea reflexului roșu.

Este important de făcut diferența între un screening ocular de rutină și un consult oftalmologic complet. Nu orice bebeluș sănătos are nevoie automat de o examinare oftalmologică complexă, cu toate testele disponibile. Screeningul are rolul de a identifica bebelușii care ar putea avea o problemă și care trebuie trimiși mai departe către specialist. AAO și AAPOS susțin screeningurile repetate pe măsură ce copilul crește, cu trimitere la oftalmolog atunci când este identificată o anomalie.

Ce verifică medicul la ochii bebelușului

La un copil foarte mic, medicul nu îi cere să citească litere sau să indice simboluri, așa cum se întâmplă la copiii mai mari. În schimb, sunt urmărite aspectul ochilor, reacția la lumină, mișcarea ochilor și anumite reflexe.

Potrivit AAPOS, evaluarea unui bebeluș poate include:

• istoricul medical și ocular;
• aspectul exterior al ochilor și pleoapelor;
• mișcările ochilor;
• reacția pupilelor la lumină;
• reflexul roșu;
• modul în care bebelușul urmărește obiectele, atunci când vârsta permite acest lucru.

Examinarea este, în general, simplă și nu presupune proceduri dureroase. Medicul poate folosi o sursă de lumină sau un oftalmoscop pentru a observa ochii și pentru a verifica modul în care aceștia reacționează.

Ce este testul reflexului roșu

Unul dintre cele mai importante teste efectuate la nou-născut este testul reflexului roșu.

Medicul folosește un oftalmoscop, un instrument care proiectează lumină în ochi și permite observarea reflexiei produse în interiorul globului ocular. În condiții normale, lumina reflectată prin pupilă are un aspect roșiatic sau portocaliu. Este similar cu efectul de „ochi roșii” care poate apărea uneori în fotografiile realizate cu bliț.

Reflexul trebuie evaluat la ambii ochi, iar medicul urmărește dacă acesta este prezent și dacă are un aspect comparabil la cele două pupile.

Un reflex absent, foarte slab, asimetric sau de culoare neobișnuită poate indica faptul că există ceva care împiedică trecerea normală a luminii prin ochi. Una dintre cauzele care trebuie excluse este cataracta congenitală, în care cristalinul devine opac.

De ce este atât de important reflexul roșu

Testul poate părea foarte simplu, însă poate ajuta la depistarea unor probleme importante încă din primele zile de viață.

Un reflex roșu anormal poate apărea atunci când există o opacitate a cristalinului sau alte modificări ale structurilor oculare. NHS menționează că absența sau diminuarea reflexului roșu poate fi un semn al unei opacități a cristalinului, inclusiv al cataractei.

Depistarea precoce este importantă deoarece vederea copilului se dezvoltă în primii ani de viață. Dacă un ochi nu transmite creierului o imagine clară în perioada în care sistemul vizual se maturizează, pot apărea probleme permanente de vedere.

Din acest motiv, AAO subliniază importanța screeningului vizual în copilărie și a identificării precoce a problemelor care pot afecta dezvoltarea normală a vederii.

Cum este verificată vederea unui bebeluș

Un bebeluș nu poate spune ce vede și nu poate răspunde la un test clasic de acuitate vizuală. De aceea, evaluarea se face în funcție de vârsta copilului.

Medicul poate observa dacă bebelușul fixează privirea asupra unui obiect sau a unei persoane și dacă începe să urmărească obiectele cu ochii.

AAPOS recomandă ca bebelușii care nu urmăresc bine obiectele după vârsta de 3 luni să fie trimiși pentru evaluare suplimentară.

La copiii mai mari pot fi folosite și metode de screening bazate pe instrumente care analizează ochii și pot identifica factori de risc pentru probleme de vedere. Pe măsură ce copilul crește și poate coopera, evaluarea poate include și teste de acuitate vizuală.

Se verifică și dacă bebelușul are strabism?

Da. Medicul observă și poziția și mișcarea ochilor.

La un nou-născut, controlul nu se limitează la aspectul globului ocular. Medicul urmărește dacă ochii sunt poziționați corespunzător, dacă se mișcă normal și dacă există semne care ar putea sugera o problemă de aliniere.

AAPOS include evaluarea motilității oculare în screeningul recomandat pentru copiii cu vârsta de până la 12 luni.

Dacă apare un strabism evident sau dacă medicul observă că ochii nu se mișcă normal, poate recomanda un consult oftalmologic pediatric.

Ce înseamnă dacă un ochi pare „mai închis” sau diferit

Părinții pot observa uneori că unul dintre ochii copilului pare diferit de celălalt. Poate fi vorba despre poziția pleoapei, dimensiunea aparentă a ochiului, poziția pupilei sau modul în care ochii se mișcă.

Nu orice diferență înseamnă că există o boală, dar asimetria persistentă merită discutată cu medicul.

În timpul examinării, medicul poate verifica poziția ochilor, pleoapele, pupilele, corneea și reflexul roșu. AAPOS recomandă examinarea externă a ochilor și pleoapelor, precum și examinarea pupilelor la sugari.

Când trebuie dus bebelușul la oftalmolog

Există situații în care nu este indicat să se aștepte următorul control de rutină.

Un consult oftalmologic poate fi necesar dacă medicul observă un reflex roșu anormal, dacă există o opacitate sau o modificare vizibilă a ochiului, dacă ochii nu sunt aliniați sau dacă bebelușul nu urmărește obiectele corespunzător vârstei.

AAPOS recomandă trimiterea sugarilor cu reflex roșu anormal sau cu antecedente familiale de retinoblastom la evaluare oftalmologică. De asemenea, bebelușii care nu urmăresc bine după vârsta de 3 luni trebuie evaluați.

Părinții trebuie să solicite sfatul medicului și dacă observă o pupilă albă în locul reflexului obișnuit. O astfel de modificare nu trebuie ignorată, chiar dacă apare doar în anumite fotografii sau doar la unul dintre ochi. Un reflex alb poate avea mai multe cauze și necesită evaluare medicală.

Controlul oftalmologic la bebeluș doare?

În mod obișnuit, screeningul ocular al nou-născutului este rapid și nedureros. La examinarea de rutină, medicul folosește lumină și instrumente de examinare pentru a observa ochii.

NHS precizează că examinarea fizică a nou-născutului, inclusiv verificarea ochilor, nu este dureroasă și nu prezintă riscuri cunoscute pentru copil.

Dacă este identificată o posibilă problemă, bebelușul poate fi trimis la oftalmolog pentru investigații suplimentare. În funcție de situație, specialistul poate avea nevoie de examinări mai detaliate pentru a stabili diagnosticul.

Ce trebuie să știe părinții despre primul control oftalmologic

Un aspect important este că un screening normal la naștere nu înseamnă că problemele de vedere nu pot apărea ulterior. De aceea, ochii și dezvoltarea vederii trebuie urmărite și la controalele medicale ulterioare.

AAPOS recomandă evaluarea vederii la diferite vârste, iar între naștere și 12 luni sunt urmărite inclusiv reflexul roșu, pupilele, mișcările oculare și modul în care copilul folosește vederea.

Părinții au, de asemenea, un rol important. Ei pot observa acasă dacă bebelușul nu fixează privirea, nu urmărește obiectele, pare să aibă un ochi care „fuge”, are o pupilă cu aspect neobișnuit sau prezintă modificări persistente ale ochilor.

Concluzie

Controlul oftalmologic la bebeluș începe încă din primele zile de viață, prin examinări simple care pot depista unele dintre cele mai importante probleme oculare. Medicul verifică aspectul ochilor și pleoapelor, pupilele, mișcările oculare, modul în care copilul fixează și urmărește obiectele și, foarte important, reflexul roșu.

Acest screening nu este un test complet al acuității vizuale, dar poate identifica semne care necesită investigații suplimentare. Depistarea timpurie a unor afecțiuni precum cataracta congenitală este importantă deoarece vederea se dezvoltă în primii ani de viață, iar anumite probleme netratate la timp pot avea consecințe pe termen lung.

Dacă părinții observă o pupilă albă, o diferență persistentă între cei doi ochi, o deviație evidentă a ochilor sau faptul că bebelușul nu urmărește obiectele după vârsta la care ar trebui să o facă, este recomandată o evaluare medicală.

Sursă

AAPOS

NHS

AAO