Compensarea vizuală: când un ochi preia funcțiile celuilalt

Compensarea vizuală, cât este adevăr și cât este mit?

Compensarea vizuală este mecanismul prin care creierul încearcă să se adapteze atunci când un ochi nu mai funcționează normal. Deși multe persoane spun că „ochiul sănătos preia funcțiile celuilalt”, realitatea este mai complexă.

Atunci când un ochi își pierde parțial sau total capacitatea de a vedea, celălalt poate deveni mai eficient în utilizarea informațiilor vizuale pe care le primește. Totuși, anumite funcții, precum vederea binoculară și percepția corectă a profunzimii, nu pot fi compensate în totalitate. Înțelegerea modului în care funcționează această adaptare este foarte importantă atât pentru persoanele care și-au pierdut vederea la un ochi.

Ce este vederea binoculară

În mod normal, fiecare ochi captează o imagine ușor diferită a mediului înconjurător. Aceste imagini sunt transmise către creier, unde sunt combinate într-o singură imagine tridimensională. Acest proces poartă numele de vedere binoculară și este responsabil pentru aprecierea corectă a distanțelor și a profunzimii.

Datorită colaborării dintre cei doi ochi, putem:

• aprecia distanța dintre obiecte;
• prinde cu precizie un obiect;
• urca sau coborî scările în siguranță;
• conduce mai ușor;
• desfășura activități care necesită coordonare fină.

Atunci când unul dintre ochi nu mai funcționează corespunzător, creierul nu mai primește două imagini diferite, iar percepția tridimensională este afectată.

Poate un singur ochi să vadă „mai bine”?

Dacă unul dintre ochi își pierde vederea, celălalt nu își mărește automat acuitatea vizuală și nu începe să vadă „de două ori mai bine”. Numărul de fotoreceptori, structura retinei și capacitatea nervului optic rămân aceleași.

Ceea ce se modifică este modul în care creierul procesează informațiile vizuale. Printr-un proces numit neuroplasticitate, sistemul nervos învață să utilizeze mai eficient informațiile primite de la ochiul sănătos și să compenseze, pe cât posibil, lipsa informațiilor provenite de la celălalt ochi.

Ce este neuroplasticitatea?

Neuroplasticitatea reprezintă capacitatea creierului de a se adapta la schimbări și de a reorganiza conexiunile dintre neuroni.

În cazul pierderii vederii la un ochi, creierul învață treptat să utilizeze mai eficient indici precum:

• dimensiunea obiectelor;
• umbrele;
• perspectiva;
• mișcarea;
• experiența acumulată anterior.

Aceste informații permit estimarea distanțelor chiar și în lipsa unei vederi binoculare complete.

Adaptarea poate dura de la câteva săptămâni până la câteva luni, în funcție de vârstă, cauza pierderii vederii și capacitatea individuală de adaptare.

Cum funcționează compensarea vizuală?

Compensarea vizuală este posibilă tocmai datorită neuroplasticității, capacitatea creierului de a se adapta la modificările apărute în sistemul vizual. Atunci când un ochi își pierde funcția, creierul învață să utilizeze mai eficient informațiile primite de la ochiul sănătos.

Ce funcții nu pot fi compensate complet?

Deși compensarea vizuală este impresionantă, există limite.

Percepția profunzimii

Vederea tridimensională este redusă, iar aprecierea exactă a distanțelor poate deveni mai dificilă.

Câmpul vizual

Fiecare ochi contribuie la câmpul vizual total. Atunci când unul dintre ochi nu mai vede, câmpul vizual se reduce, iar persoana poate observa mai greu obiectele aflate pe partea ochiului afectat.

Coordonarea în anumite activități

Activități precum:

• practicarea unor sporturi;
• parcarea autoturismului;
• turnarea lichidelor;
• prinderea unei mingi

pot necesita o perioadă de readaptare.

Compensarea vizuală la persoanele care văd mai bine cu un ochi

Majoritatea persoanelor dezvoltă strategii eficiente pentru activitățile zilnice.

De exemplu:

• întorc mai frecvent capul pentru a compensa câmpul vizual redus;
• folosesc indicii vizuali din mediul înconjurător pentru estimarea distanțelor;
• își dezvoltă memoria spațială;
• devin mai atente în timpul mersului sau condusului.

Compensarea vizuală se dezvoltă treptat și diferă de la o persoană la alta. Cu timpul, multe activități zilnice devin din nou confortabile, chiar dacă vederea binoculară nu mai poate fi recuperată complet.

Când apare vederea monoculară?

Pierderea funcției unui ochi poate avea numeroase cauze:

• traumatisme oculare;
• dezlipire de retină;
• glaucom avansat;
• neuropatie optică;
• tumori;
• infecții severe;
• complicații ale diabetului;
• ambliopie severă încă din copilărie.

În unele situații, vederea este pierdută treptat, iar compensarea vizuală începe înainte ca pacientul să conștientizeze schimbările.

Este condusul permis?

Legislația diferă de la o țară la alta. În multe cazuri, persoanele care văd cu un singur ochi pot conduce dacă:

• acuitatea vizuală îndeplinește cerințele legale;
• câmpul vizual este suficient;
• perioada de adaptare a fost finalizată.

Este însă necesară evaluarea medicală și respectarea legislației în vigoare.

Cum poate fi protejat ochiul sănătos?

Pentru persoanele care depind de un singur ochi funcțional, protejarea acestuia este extrem de importantă.

• controale oftalmologice regulate;
• purtarea ochelarilor de protecție în timpul activităților cu risc;
• utilizarea ochelarilor de soare cu protecție UV;
• controlul diabetului și al tensiunii arteriale;
• evitarea fumatului;
• prezentarea imediată la medic în cazul apariției unor simptome precum flash-uri luminoase, 
• pete negre sau scăderea bruscă a vederii.

Mituri despre „ochiul care muncește dublu”

„Ochiul sănătos va deveni mai puternic.”

Fals. Acuitatea vizuală nu crește când unul dintre ochi nu mai vede.

„Creierul poate înlocui complet vederea binoculară.”

Fals. Creierul se adaptează remarcabil, însă anumite funcții, precum percepția tridimensională autentică, nu pot fi reproduse integral.

„Nu mai am nevoie de controale dacă un ochi vede bine.”

Fals. Din contră, monitorizarea periodică a ochiului funcțional devine și mai importantă.

Concluzie

Compensarea vizuală se dezvoltă treptat și diferă de la o persoană la alta. Cu timpul, multe activități zilnice devin din nou confortabile, chiar dacă vederea binoculară nu mai poate fi recuperată complet.

Sursă

RNIB

National Eye Institute

PubMed