Fusul Krukenberg, semnul confundat cu glaucomul

Fusul Krukenberg este un semn ocular care poate fi observat în timpul unui consult oftalmologic și care apare cel mai frecvent în asociere cu sindromul de dispersie pigmentară. Deși, în sine, această modificare nu înseamnă automat că o persoană are glaucom, prezența ei poate determina medicul oftalmolog să verifice mai atent presiunea intraoculară și celelalte structuri ale ochiului.

Fusul Krukenberg reprezintă o acumulare de pigment pe suprafața posterioară a corneei, într-un model caracteristic, vertical, asemănător unei forme alungite de fus. Pigmentul provine, de regulă, din iris și ajunge în partea anterioară a ochiului în urma procesului de dispersie pigmentară.

Ce este fusul Krukenberg

Fusul Krukenberg este o depunere de pigment observată pe endoteliul cornean, adică pe stratul de celule aflat pe suprafața internă a corneei. La examinarea cu lampa cu fantă, pigmentul poate avea o formă verticală, mai îngustă la extremități și mai concentrată în zona centrală.

Acesta are de obicei o orientare verticală, determinată de curenții de convecție ai umorii apoase din camera anterioară a ochiului.

Aspectul său este unul dintre semnele clasice asociate cu sindromul de dispersie pigmentară, alături de pigmentarea accentuată a rețelei trabeculare și de apariția unor defecte de transiluminare la nivelul irisului.

Important este însă că fusul Krukenberg nu este, singur, un semn care confirmă diagnosticul de glaucom. El poate apărea și în alte situații, inclusiv în sindromul de pseudoexfoliere, după traumatisme oculare sau în anumite afecțiuni inflamatorii ale ochiului.

Cum apare fusul Krukenberg

Pentru a înțelege apariția fusului Krukenberg, trebuie urmărit traseul pigmentului în interiorul ochiului.

În sindromul de dispersie pigmentară, partea posterioară a irisului intră în contact și se freacă de structurile situate în apropierea cristalinului. Această fricțiune poate determina desprinderea unor granule de pigment din epiteliul pigmentar al irisului.

Pigmentul ajunge în umoarea apoasă și se poate răspândi în diferite zone ale segmentului anterior al ochiului. O parte din acesta se depune pe endoteliul cornean, unde formează aspectul caracteristic al fusului Krukenberg.

Curenții lichidului din camera anterioară contribuie la distribuirea pigmentului. În zona centrală a corneei, curenții de convecție favorizează dispunerea verticală a acestuia, ceea ce explică forma specifică a fusului.

Cercetările sugerează că aspectul pigmentat nu trebuie privit doar ca o simplă acumulare de particule pe suprafața endoteliului. Granulele de melanină pot fi fagocitate de celulele endoteliale.

Fusul Krukenberg și sindromul de dispersie pigmentară

Una dintre cele mai importante asocieri ale fusului Krukenberg este cu sindromul de dispersie pigmentară. Acesta reprezintă o afecțiune în care pigmentul din iris se eliberează în cantități mai mari și se răspândește în segmentul anterior al ochiului.

Triada clasică descrisă în cadrul sindromului de dispersie pigmentară include:

• pigment pe endoteliul cornean, sub forma fusului Krukenberg;
• defecte de transiluminare ale irisului, de obicei în zona periferică mijlocie;
• pigmentare accentuată a rețelei trabeculare.

Nu toate persoanele cu sindrom de dispersie pigmentară prezintă însă toate aceste modificări în aceeași măsură. Diagnosticul se bazează pe ansamblul semnelor clinice și pe rezultatele investigațiilor oftalmologice.

Sindromul este întâlnit frecvent bilateral și este asociat în special cu persoanele care suferă de miopie. Acesta apare cu precădere la adulți, iar unele date indică o frecvență mai mare la bărbați.

Poate fusul Krukenberg să însemne că ai glaucom?

Nu neapărat. Aceasta este una dintre cele mai importante precizări atunci când este descoperit fusul Krukenberg.

Sindromul de dispersie pigmentară și glaucomul pigmentar fac parte din același spectru de boală, însă nu sunt identice. În sindromul de dispersie pigmentară, poate exista pigmentare și chiar presiune intraoculară crescută fără ca nervul optic să prezinte leziuni glaucomatoase sau câmpul vizual să fie afectat.

Atunci când presiunea intraoculară crescută este asociată cu afectarea nervului optic și modificări ale câmpului vizual, poate fi vorba despre glaucom pigmentar.

Problema apare deoarece pigmentul eliberat în ochi poate ajunge în rețeaua trabeculară, structura responsabilă de drenarea umorii apoase. O cantitate mare de pigment poate îngreuna eliminarea lichidului din ochi. În timp, acest lucru poate favoriza creșterea presiunii intraoculare.

Presiunea crescută, atunci când persistă, poate afecta nervul optic și poate duce la pierderea progresivă a câmpului vizual. De aceea, descoperirea unui fus Krukenberg poate fi un motiv pentru investigații suplimentare, chiar dacă persoana nu are simptome.

Ce simptome poate avea o persoană cu fus Krukenberg

Fusul Krukenberg în sine nu provoacă, de regulă, o scădere a acuității vizuale. Depunerile pigmentare asociate sindromului de dispersie pigmentară nu au fost raportate ca afectând acuitatea vizuală.

În schimb, dacă există o creștere a presiunii intraoculare sau dacă boala a progresat spre glaucom pigmentar, pot apărea anumite manifestări.

Unele persoane pot avea vedere încețoșată, halouri în jurul luminilor sau episoade de disconfort ocular. În stadiile în care nervul optic este afectat, pierderea câmpului vizual poate evolua fără simptome evidente pentru o perioadă.

Tocmai de aceea, absența simptomelor nu exclude existența unei probleme.

Cum este diagnosticat fusul Krukenberg

Identificarea fusului Krukenberg se face, de obicei, în timpul unui consult oftalmologic, prin examinarea ochiului la lampa cu fantă. Medicul poate observa pigmentul depus pe partea posterioară a corneei și poate verifica simultan celelalte semne asociate dispersiei pigmentare.

Evaluarea poate include măsurarea presiunii intraoculare și gonioscopia, prin care este examinat unghiul iridocornean și nivelul de pigmentare al rețelei trabeculare.

În funcție de situație, medicul poate recomanda și examinarea nervului optic, testarea câmpului vizual, tomografie în coerență optică (OCT) sau alte investigații ale segmentului anterior.

Evaluarea sindromului de dispersie pigmentară poate include măsurarea presiunii intraoculare, gonioscopie, examinarea câmpului vizual, OCT și, în anumite situații, investigații precum biomicroscopia ultrasonică.

Se tratează fusul Krukenberg?

Fusul Krukenberg nu este, în sine, o afecțiune care necesită un tratament separat. Important este să fie identificată cauza apariției pigmentului și să fie urmărită evoluția presiunii intraoculare și a nervului optic.

Dacă există sindrom de dispersie pigmentară fără afectarea nervului optic, medicul poate recomanda monitorizare periodică. În cazul în care presiunea intraoculară este crescută, pot fi necesare tratamente pentru reducerea acesteia.

Dacă apare glaucomul pigmentar, tratamentul urmărește controlul presiunii intraoculare și protejarea nervului optic. Opțiunile pot include medicamente, tratamente laser și, în cazurile în care acestea nu sunt suficiente, intervenții chirurgicale.

Poate dispărea fusul Krukenberg?

Aspectul fusului Krukenberg se poate modifica în timp. Odată cu înaintarea în vârstă, fusul poate deveni mai puțin evident sau poate dispărea. Acest lucru se poate produce pe fondul schimbărilor anatomice ale segmentului anterior al ochiului și al reducerii procesului de dispersie pigmentară.

Dispariția pigmentului vizibil pe cornee nu trebuie însă interpretată automat ca vindecarea unui eventual glaucom. Monitorizarea rămâne importantă atunci când există antecedente de sindrom de dispersie pigmentară sau presiune intraoculară crescută.

De ce este important controlul oftalmologic

Descoperirea unui fus Krukenberg nu înseamnă automat că vederea este în pericol. În multe cazuri, modificarea poate fi observată în cadrul unei examinări de rutină, înainte ca persoana să aibă simptome.

Totuși, pentru că fusul poate fi asociat cu dispersia pigmentară și cu glaucomul pigmentar, este important ca medicul să verifice presiunea intraoculară, unghiul de drenaj, nervul optic și câmpul vizual.

Un diagnostic pus la timp permite monitorizarea modificărilor și, dacă este necesar, instituirea tratamentului înainte ca afectarea nervului optic să ducă la pierderi permanente de vedere.

Pe scurt, fusul Krukenberg este un semn oftalmologic caracteristic, dar nu un diagnostic în sine. Cel mai frecvent este asociat cu sindromul de dispersie pigmentară, iar identificarea lui poate reprezenta un motiv pentru o evaluare atentă a riscului de glaucom pigmentar.

Sursă

AAO

National Library of Medicine

NCBI