Glaucomul pe înțelesul tuturor. Top 20 de întrebări

Glaucomul este una dintre afecțiunile oculare care pot evolua fără semne evidente în primele stadii, motiv pentru care este uneori descoperit întâmplător, în timpul unui consult oftalmologic de rutină. Boala afectează nervul optic, iar în lipsa tratamentului poate duce la pierderea progresivă a vederii și, în cazuri avansate, la orbire.

Ținând cont de faptul că afecțiunea nu provoacă simptome la început, iar modificările vederii apar lent, pacientul se poate adapta fără să își dea seama că există o problemă. De aceea, controalele oftalmologice regulate sunt importante, mai ales pentru persoanele care prezintă factori de risc.

Mai jos sunt 20 dintre cele mai frecvente întrebări despre glaucom, de la simptome și presiunea intraoculară până la diagnostic și opțiunile de tratament.

Ce este?

Glaucomul nu reprezintă o singură boală, ci un grup de afecțiuni care pot deteriora nervul optic, structura responsabilă pentru transmiterea informațiilor vizuale de la ochi către creier.

În multe cazuri, afecțiunea este asociată cu o presiune crescută în interiorul ochiului. Totuși, există și situații în care nervul optic este afectat chiar dacă presiunea intraoculară se află în limite considerate normale.

Care sunt primele simptome?

În cazul celor mai frecvente forme ale bolii, primele stadii pot să nu producă niciun simptom. Pe măsură ce evoluează, poate fi afectată treptat vederea periferică.

Pentru că modificarea se produce lent, pacientul poate să nu observe imediat că vede mai puțin în lateral. Tocmai această evoluție tăcută face ca examinarea oftalmologică să fie importantă.

Poate provoca pierderea vederii?

Da. Dacă afectarea nervului optic continuă și boala nu este tratată, se poate ajunge la pierderea progresivă a vederii și, în forme avansate, la orbire.

Tratamentul nu poate repara leziunile deja produse nervului optic, însă poate contribui la încetinirea sau oprirea progresiei bolii și la protejarea vederii rămase.

Este dureros?

Glaucomul cu unghi deschis, forma cea mai frecventă, nu provoacă de obicei durere și poate evolua ani întregi fără simptome evidente.

În schimb, glaucomul cu unghi închis poate apărea brusc și poate provoca durere intensă la nivelul ochiului, ochi roșu, vedere încețoșată, greață, vărsături și uneori dureri de cap. Această situație reprezintă o urgență medicală.

Ce legătură există între glaucom și presiunea intraoculară?

Presiunea intraoculară este unul dintre cei mai importanți factori de risc ai bolii. Ea crește atunci când lichidul din interiorul ochiului nu se drenează corespunzător.

Totuși, o presiune oculară crescută nu înseamnă automat că o persoană are glaucom. De asemenea, boala poate apărea și la persoane care au o presiune intraoculară considerată normală.

Cine are un risc mai mare?

Riscul crește odată cu vârsta și este mai mare la persoanele care au rude apropiate diagnosticate cu aceasta boală. Alte categorii de risc includ anumite grupuri etnice, persoanele cu miopie sau hipermetropie și cele care au anumite afecțiuni medicale.

Utilizarea corticosteroizilor poate reprezenta, de asemenea, un factor de risc pentru creșterea presiunii intraoculare și apariția afecțiunii.

Se moștenește?

Istoricul familial poate crește riscul de apariție a afecțiunii. Dacă un părinte, frate sau soră are această boală, este important ca informația să fie comunicată medicului oftalmolog.

Persoanele cu antecedente familiale pot avea nevoie de controale mai frecvente, în funcție de vârstă și de ceilalți factori de risc.

Poate apărea la un singur ochi?

Da. Boala poate afecta un singur ochi sau ambii ochi. Chiar și atunci când ambii ochi sunt afectați, severitatea poate fi diferită de la un ochi la celălalt.

De aceea, examinarea trebuie făcută pentru ambii ochi, chiar dacă pacientul consideră că vede bine cu unul dintre ei.

Care sunt principalele tipuri?

Cea mai frecventă formă este glaucomul cu unghi deschis, care evoluează de obicei lent.

Există și glaucom cu unghi închis, care poate avea o evoluție acută și reprezintă o urgență atunci când apare brusc. Alte forme includ glaucomul secundar, asociat cu alte afecțiuni sau leziuni oculare, și cel congenital, care apare la copii.

Cum se pune diagnosticul?

Diagnosticul nu se bazează pe o singură măsurătoare. Medicul oftalmolog poate realiza o examinare oftalmologică completă, inclusiv evaluarea nervului optic și testarea câmpului vizual.

Examinarea cu pupila dilatată și testarea vederii periferice sunt printre investigațiile utilizate pentru identificarea glaucomului și a eventualelor leziuni produse de boală.

Ce este testul de câmp vizual?

Testul de câmp vizual verifică dacă și cât de bine poate percepe pacientul obiectele aflate în diferite zone ale câmpului vizual, inclusiv în lateral.

Este important în cazul glaucomului deoarece boala afectează frecvent vederea periferică, mai ales pe măsură ce evoluează. Rezultatele pot fi comparate în timp pentru a urmări eventualele modificări.

Poate fi prevenit?

În prezent, nu există o metodă garantată prin care glaucomul să poată fi prevenit. Tocmai de aceea, depistarea precoce este esențială.

Controalele oftalmologice regulate pot permite identificarea bolii înainte ca pacientul să observe modificări importante ale vederii. Pentru persoanele cu risc crescut, medicul poate recomanda examinări mai frecvente.

Se poate vindeca?

În prezent, glaucomul nu are un tratament care să vindece definitiv boala sau să refacă nervul optic deja afectat.

Cu toate acestea, există tratamente eficiente care pot reduce riscul de progresie și pot proteja vederea. Scopul principal al tratamentului este controlul bolii și prevenirea unei deteriorări suplimentare.

Cum se tratează?

Tratamentul depinde de tipul de glaucom și de situația fiecărui pacient. Principalele variante sunt medicamentele, tratamentul cu laser și intervențiile chirurgicale.

Cel mai frecvent, tratamentul începe cu picături oftalmice prescrise de medic. Acestea pot reduce presiunea intraoculară prin scăderea producției de lichid din ochi sau prin facilitarea drenajului acestuia.

Picăturile trebuie folosite zilnic?

În multe cazuri, da. Dacă medicul prescrie picături pentru glaucom, acestea trebuie utilizate conform schemei recomandate.

Un aspect important este că picăturile nu produc neapărat o îmbunătățire vizibilă a vederii. Rolul lor este să contribuie la prevenirea agravării bolii. Întreruperea tratamentului fără recomandarea medicului poate permite creșterea presiunii oculare și progresia afectării nervului optic.

Când este recomandat tratamentul cu laser?

Tratamentul cu laser poate fi o opțiune pentru anumite forme de glaucom. În cazul glaucomului cu unghi deschis, o procedură numită trabeculoplastie poate ajuta la îmbunătățirea drenajului lichidului din ochi și la reducerea presiunii intraoculare.

Procedura este realizată de medicul oftalmolog și, în general, presupune folosirea unor picături pentru anestezierea ochiului.

Este necesară operația?

Nu toate persoanele cu glaucom au nevoie de intervenție chirurgicală. Operația poate fi luată în calcul atunci când medicamentele și tratamentul cu laser nu controlează suficient boala sau în anumite situații specifice.

Există mai multe tipuri de intervenții, iar alegerea depinde de forma glaucomului, stadiul bolii și răspunsul pacientului la tratamentele anterioare.

Se poate recupera vederea pierdută?

Leziunile produse nervului optic de glaucom sunt ireversibile. Tratamentul are rolul de a proteja vederea care a rămas și de a încetini sau opri progresia bolii.

De aceea, diagnosticul și tratamentul precoce sunt atât de importante. Cu cât boala este identificată mai devreme, cu atât există mai multe șanse ca vederea să fie protejată pe termen lung.

Când trebuie mers de urgență la medic?

Apariția bruscă a unei dureri intense de ochi, a unui ochi roșu, a vederii încețoșate, a grețurilor sau vărsăturilor și, uneori, a unor cercuri colorate în jurul surselor de lumină poate indica un atac acut de glaucom cu unghi închis.

Această formă poate deteriora rapid vederea și necesită evaluare medicală imediată. În cazul unor astfel de simptome apărute brusc, nu trebuie așteptată o programare obișnuită la oftalmolog.

Cât de des trebuie făcut un control?

Frecvența controalelor depinde de vârstă, istoricul familial, rezultatele examinărilor anterioare și existența altor factori de risc.

Persoanele care prezintă un risc mai mare de glaucom pot avea nevoie de examinări mai frecvente. Totodată, persoanele cu risc crescut trebuie să discute cu medicul despre intervalul potrivit pentru o examinare oftalmologică completă.

Glaucomul poate evolua fără simptome, iar controalele sunt esențiale

Una dintre cele mai importante informații despre glaucom este că absența simptomelor nu înseamnă neapărat că ochii sunt sănătoși. Forma cu unghi deschis poate evolua lent, iar pacientul poate să nu observe pierderea vederii periferice decât într-un stadiu mai avansat.

Deși glaucomul nu poate fi vindecat și leziunile nervului optic nu pot fi inversate, diagnosticarea precoce și tratamentul potrivit pot contribui la protejarea vederii. Medicamentele, laserul și intervențiile chirurgicale sunt principalele opțiuni terapeutice, iar alegerea lor trebuie făcută împreună cu medicul oftalmolog.

Pentru persoanele cu factori de risc, un consult oftalmologic periodic este una dintre cele mai importante măsuri pentru depistarea glaucomului înainte ca pierderea vederii să devină evidentă.

Sursă

National Eye Institute

NHS

AAO