Tratamentul medicamentos al glaucomului

Din fericire, medicamente pentru glaucom au apărut în ultima vreme într-o varietate de opțiuni. De la medicamente, picături de ochi, până la intervenții mai mult sau mai puțin invazive. Indiferent de tipul tratamentului, toate au un singur scop: de a scădea presiunea intraoculară și implicit de a proteja nervul optic.

În prezent, în Statele Unite, picăturile de ochi sunt prima alegere a medicilor atunci când vine vorba despre tratamentul pacienților cu glaucom. În cele mai multe cazuri, combinația corectă între medicamente și picături de ochi poate controla fără probleme presiunea intraoculară pentru o bună perioadă de timp.

Rolul picăturilor de ochi este acela de a scădea presiunea, ajutând lichidul din interiorul ochiului să se dreneze mai bine, dar și să scadă cantitatea de lichid produsă de ochi. 

Medicamentele pentru tratarea glaucomului se pot clasifica după ingredientele active. Acestea pot include: analogi de prostaglandine, beta-blocantele sau β-blocante, agoniști de receptori alfa, inhibitori de anhidrază carbonică și inhibitori de Rho kinaza. Există și o categorie mai veche de medicamente, având ca bază agoniștii colinergici, însă de evitat din cauza efectelor adverse numeroase. 

Tipuri de medicamente pentru glaucom

Analogii prostaglandinei au rolul de a ajuta drenarea lichidului, implicit de a micșora presiunea intraoculară. Au puține efecte secundare sistemice, însă sunt asociate cu modificări ale culorii irisului și creșterea genelor. În funcție de fiecare individ, eficacitatea medicamentelor diferă, la fel și efectele adverse. 

Beta-blocantele, cum ar fi timololul, sunt pe locul doi în topul celor mai folosite medicamente pentru tratarea glaucomului. Acestea funcționează prin scăderea producției de lichid intraocular. La fel ca în cazul analogilor de prostglandine, există variante ale medicamentului fără conservanți. Efectele secundare sistemice ale beta-blocantelor pot  fi reduse prin închiderea ochilor imediat după aplicare sau folosind o tehnică numită ocluzie punctuală care împiedică intrarea medicamentului în canalele lacrimogene. Beta blocantele au efecte secundare bine documentate, care limitează însă utilizarea lor la sugari, la copiii cu căile respiratorii reactive și la unii suferinzi de boli cardiace.

Agoniștii de receptori Alfa lucrează atât pentru a reduce producția de lichid intraocular cât și pentru a facilita drenajul acestuia. Din cauza efectului suprimant al sistemului nervos central, agoniștii Alfa vor fi evitați sau se vor folosi cu prudență la sugari sau copiii mici. 

Inhibitorii de anhidrază carbonică reduc presiunea intraoculară prin scăderea producției de lichid intraocular. Aceștia sunt disponibili atât sub formă de picături pentru ochi cât și sub formă de tablete. 

Inhibitorii de Rho kinaza au rolul de a crește drenajul lichidul intraocular. Această clasă de medicamente pentru glaucom este relativ nouă, fiind disponibilă din aprilie 2018. 

Medicamentele combinate pot oferi o alternativă bună pentru pacienții care necesită mai multe tipuri de medicamente. Pe lângă faptul că este mai comod pentru aceștia să își pună o singură picătură în ochi în loc de două, și expunerea la conservanți este mai scăzută. 

Tratamentele pentru glaucom pot fi foarte eficiente, însă numai atunci când sunt luate așa cum sunt prescrise. Există însă o serie de motive pentru care unii pacienți nu urmează tratamentul așa cum ar trebui. 

Un prim motiv este pentru că, pur și simplu, uită. A-ți aduce aminte să iei medicamentul zilnic este una dintre provocările tratamentului oricărei afecțiuni cronice, iar glaucomul nu face excepție. Pentru a vă aminti mai ușor, încercați să legați momentul de o activitate zilnică, cum ar fi spălatul pe dinți. Sau pur și simplu setați pe telefon o alarmă zilnică pentru a vă aminti mai ușor.

Un al doilea motiv pentru care pacienții nu iau tratamentul este lipsa banilor. Medicamentele pentru glaucom pot fi costisitoare. Stați de vorbă cu medicul dumneavoastră, poate există posibilitatea să vă prescrie o rețetă compensată sau chiar gratuită. 

Un alt motiv pentru care uneori pacienții evită să urmeze tratamentul sunt efectele adverse. Pe lângă reacțiile adverse ale ingredientului activ, orice picătură poate irita suprafața oculară (conjunctivală sau corneeană). Tocmai de aceea este bine ca fiecare pacient în parte să înțeleagă foarte bine cât de mult contează administrarea tratamentului, fără de care și-ar putea pierde vederea, și să caute, împreună cu medicul, medicamentele care i se potrivesc cel mai bine.

Pentru a afla care este tratamentul potrivit pentru afecțiunea ta, nu este suficient să te informezi de pe internet (chiar dacă citești un articol medical cum este cel de față). Doar un medic oftalmolog îți poate prescrie tratamentul în urma unui consult.